Euro, o marfa in cantitati prea mari pentru a fi scumpa
depreciere eurobnr euroacuze bnrconflict mfp bnr
Nu este cel putin curios cum, in tara cu cel mai scazut nivel de educatie financiara din Uniunea Europeana, aproape toata lumea se pricepe (si) la finante, si la economie?
Pe fundalul sumbru al lipsei de educatie, in general, se bazeaza orice manipulare, acum si cea prin care "politicul" sapa canale pentru a duce supararea colectiva spre cine vrea el, respectiv spre Banca Nationala a Romaniei.
Calculul este foarte simplu. Lipsa de cunostinte financiare (si dezinteresul pentru acestea!) de aici face ca foarte multa lume sa deteste bancile comerciale si nici pe autoritatea si priceperea Bancii Nationale nu da mai mult de doi bani, pe care-i si arunca, din cand in cand, in sediul central al acesteia.
Prin urmare, noi, legiuitorii, si noi, guvernantii care trantim ordonante de urgenta pe banda rulanta, putem face cam orice. Daca iese bine, este meritul nostru. Daca schimbam radical si, din cinci in cinci luni, Codul fiscal, nu numai ca nu vrem sa tragem noi ponoasele, dar dam vina, aruncam raspunderea catre altii si sarim cu indemnuri aproape proletare sa le spunem sa-si faca datoria.
Iar o mare parte a oamenilor, concentati exclusiv pe grija zilei de maine, cand aude ca BNR are o... ditamai rezerva valutara, de peste 33 de miliarde de euro, plus 3,735 miliarde, reprezentand valoarea rezervei de aur, se intreaba cum si de ce BNR nu vinde euro ca sa aiba grija de leul nostru, asa cum este raspunderea ei?
Cum sa le spui romanilor ca, numai in luna ianuarie a acestui an, platile scadente in contul datoriei publice (!) denominate in valuta, directe sau garantate de Ministerul Finantelor Publice, insumeaza circa 1,037 miliarde de euro.
Cum sa le spui oamenilor platiti cu salariul minim pe economie ca, la nivel mondial, vanzarea si cumpararea de valute, inclusiv de lei, insumeaza cateva trilioane de dolari, pe zi, depasind, in valoare nominala, in cateva zile, Produsul Intern Brut al intregii planete, realizat intr-un an?
Cum sa le spui ca, din totalul tranzactiilor zilnice, numai 3-5% sunt efectuate in scop comercial, adica firme, companii au nevoie de o anumita moneda si o cumpara pentru a plati importuri sau investitii, in timp ce 97-95% reprezinta pure speculatii, cat se poate de legale, pe cursurile monedelor respective?
In 1992, lira sterlina era legata de marca germana, prin faptul ca Marea Britanie intrase in 1990, in ERM (Mecanismul European al Ratelor de Schimb). Din cauza ca Germania avea de platit costuri uriase cu reunificarea, Bundesbank a trebuit sa creasca dobanda de politica monetara. Fiind intr-o oala comuna, Marea Britanie a facut acelasi lucru, afectandu-si grav companiile si cetatenii, care, dintr-o data, aveau de platit mai mult pentru credite.
La vremea respectiva, un "nene", pe numele sau George Soros a mizat ca ministrul de Finante al Marii Britanii, Norman Lamont, va fi obligat sa scoata Marea Britanie din ERM.
A fost cel mai mare risc asumat, cel putin pana atunci, de Soros: a pariat 10 miliarde de dolari si a castigat peste un miliard (si asta a reprezentat numai 40% din profitul fondului sau speculativ), tranzactie care l-a facut celebru, chiar si in randurile celor mai putin interesati (din pacate) de finante, in timp ce costul pentru Banca Angliei a fost de 3,3 miliarde de lire sterline intr-o singura zi...
Asadar, aproape indiferent de cat de mare ar fi rezerva valutara a unui stat, ea nu poate bate efortul conjugat al fondurilor speculative capabile sa mizeze mii de miliarde de dolari sau euro impotriva ei.
In afara de asta, o banca centrala este vulnerabila in fata speculatorilor si pentru ca valoarea rezervei sale este publica.
De aceea si tine strict secrete BNR interventiile pe care le face pe piata valutara. In afara de faptul ca rezerva aflata in custodia sa nu are ca destinatie exclusiva stabilizarea leului, ea se poate epuiza in intregime daca impotriva ei se coalizeaza aceleasi fonduri speculative.
Pe langa asta, desi in atributiile sale intra apararea leului, BNR nu este Guvernul Romaniei, in ansamblul sau, si nici Ministerul Finantelor, in special.
Prin urmare, statul poate face greseli care, de exemplu, sa-i determine pe investitori sa-si schimbe leii in euro si sa plece cu ei de aici, si sa lase BNR sa stinga incendiul, dupa care s-o acuze ca sta pe miliarde de metri cubi de apa, dar nu da drumul la pompe.
Tocmai de aceea, BNR a raspuns MFP, care punea in vedere ca "pentru stabilitatea macroeconomica a Romaniei este vital ca BNR sa-si respecte toate obligatiile legale", aratand ca isi doreste, asa cum ii solicita MFP, "o cooperare loiala pentru armonizarea politicilor fiscale si monetare in beneficiul cetatenilor si al mediului de afaceri", dar "o asemenea colaborare presupune o consultare prealabila a BNR, atunci cand sunt adoptate decizii care afecteaza politica monetara a bancii centrale si stabilitatea financiara a tarii..."
Recent, Banca Centrala Europeana a anuntat incheierea programului de Quantitative Easing, prin care a tiparit (sau a facut moneda electronica) cam 3.000 de miliarde de euro, in vreo trei ani.
Deci, exista cantitati uriase de euro, neacoperite in... nimic: nici in aur, cum era dolarul american, nici in cine stie ce fabuloase perfomante economice, iar perspectiva nu este prea buna, studiul trimestrial publicat, vineri, de BCE estimand, pentru 2019, un avans al economiei zonei euro de 1,5%, sub prognoza anterioara, de 1,8%.
Unde mai pui ca unele dintre statele uniunii monetare europene sunt supraindatorate, unele cu peste 100% din PIB-urile lor: Grecia (182,2%), Italia (133%), Portugalia (125%), Cipru (110,9%) si Belgia (105,4%). Peste 100% sunt si Franta si Spania.
Leul s-ar mai putea devaloriza sau nu, dar, la un moment dat, va veni si randul euro sa se deprecieze, pentru ca zona euro ar trebui sa-si faca exporturile mai atractive si pentru ca piata (un fenomen natural al cererii si ofertei) are, mai mereu, dreptate.
Iar piata asta spune ca o marfa aflata in cantitati uriase nu poate fi scumpa, cel putin nu la nesfarsit...
Foto: pexels.com