Cum nu si-au vandut norvegienii tara, ci au cumparat bucati de afaceri din 73 de state din toata lumea
fondul de dezvoltare si investitiifsdi romaniafondul suveran al norvegieiinvestitii romania
Inca din 1960, cand Norvegia a revendicat controlul asupra platformelor continentale din apele sale teritoriale, a aparut ideea infiintarii unui fond care sa gestioneze banii incasati de stat din vanzarea aurului negru.
Ulterior, companii cu experienta in domeniu au primit licente de explorare, dar statul norvegian si-a pastrat controlul. In 1966, a inceput cautarea petrolului, in platforma continentala, in care au fost forate 37 de puturi. In 1969, cu o zi inainte de Ajunul Craciunului, Ekofisk devenea primul camp petrolier al Norvegiei. Dupa inca doi ani, zacamantul descoperit acolo a intrat in exploatare. De atunci si pana astazi, Ekofisk si-a mentinut titlul de cel mai mare camp petrolier marin din lume.
In 1974, Ministerul Finantelor din Norvegia a prezentat Parlamentului documentul "Rolul activitatii din domeniul petrolier in societatea norvegiana", in care este prezentat modul in care va fi folosita avutia nationala obtinuta din exploatarea titeiului.
In 1983, un fost guvernator al bancii nationale, Norges Bank, director al comitetului insarcinat cu felul in care ar trebui administrate veniturile din petrol, propune infiintarea unui fond in care guvernul poate pune afluxul de bani din vanzarea titeiului si de unde poate cheltui numai ce rezulta in urma investirii uriaselor sume.
In 1990, Parlamentul Norvegiei adopta legea de infiintare a Fondului Guvernamental Petrolier, in care Guvernul urma sa efectueze, in mod regulat, transferuri de capital, obtinut din vanzarea petrolului. Scopul fondului era sa sprijine administrarea pe termen lung de catre Guvern a veniturilor din petrol si de a acorda Executivului spatiu de manevra pentru politica fiscala, daca preturile petrolului scad sau economia tarii se contracta.
Fondul servea si drept unealta pentru a raspunde provocarilor presupuse de imbatranirea populatiei si de scaderea veniturilor obtinute de stat din vanzarea petrolului.
In 1996, Fondul primeste primul transfer de capital de la Ministerul Finantelor si, in conditiile in care statul norvegian nu cauta sa discrediteze propria banca nationala, urmeaza aceeasi politica investitionala a Norges Bank privind rezervele valutare intrenationale. Asta presupunea ca absolut toate investitiile in active sa fie facute in afara granitelor Norvegiei, tocmai pentru evitarea supraincalzirii economiei locale si pentru a o feri pe aceasta de efectele fluctuatiei pretului petrolului.
In 1997, toti banii sunt investiti in obligatiuni ale statelor straine, iar, in 1998, este infiintat Norges Bank Investment Management (NBIM), organism care administra Fondul, in numele Ministerului Finantelor.
In prima parte a aceluiasi an, NBIM converste 40% din investitiile facute in titluri de stat in plasamente in actiuni, iar, in urmatorii ani, investitiile se diversifica tot mai mult, din 2004, Fondul plasand banii in baza unui cod de etica.
In 2006, Fondul isi schimba numele in Government Pension Fund Global, adica Fondul de Pensii Guvernamental Mondial. Un an mai tarziu, Ministerul Finantelor inverseaza componenta investitionala: 40% din bani sunt pentru investitii in titluri de stat, 60% pentru investitii in actiuni.
De remarcat ca, din 1996 si pana in 2006, valoarea fondului a crescut de la 16,057 miliarde de coroane norvegiene, la… aproape 1.783 (o mie sapte sute) de miliarde de coroane, in 2006, si a trecut, in 2008, de 2.000 de miliarde. In acel an, Ministerul Finantelor a inclus posibilitatea ca 5% din bani sa fie plasati in investitii imobiliare (dar prima astfel de investitie este facuta abia in 2011, constand in 25% din actiunile companiei care detine aproape toate proprietatile de pe celebra Regent Street din Londra). Nici fondul norvegienilor nu scapa de efectele crizei din acel an, pe care il incheie cu un randament negativ de 23,3%.
Insa, dupa numai un an, Fondul anunta un randament pozitiv record, de 25,6%, in timp ce valoarea sa creste la 2.640 miliarde de coroane.
In 2017, valoarea Fondului se apropie de 8.000 de miliarde de coroane si atinge, exprimat in dolari americani, varful istoric de 1.000 de miliarde, adica un trilion de dolari americani, adica 1,000,000,000,000 (in sistemul anglo-saxon de notare), fiind cel mai valoros fond suveran de investitii din lume.
Una peste alta, Fondul detine actiuni la 9.158 de companii din 73 de tari, iar detinerile sale reprezinta, in medie, 1,4% din toate companiile din lume listate la burse.
Atat de mare si de diversificata este activitatea investitonala a Fondului, incat o mica parte din banii sai este plasata si in actiuni ale Bancii Transilvania (26,783 milioane de dolari), BRD (38,115 milioane de dolari), BVB (aproape 100.000 de dolari), Compa Sibiu (1,057 milioane), Digi Communications (3,442 milioane), MedLife (4,053 milioane), OMV Petrom (14,753 milioane), Electrica (6,688 milioane), Romgaz (4,246 milioane) si Nuclearelectrica (3,253 milioane).
In schimb, cum era de asteptat, norvegienii au plasat mult mai mult in companii din SUA. Numai aici, valoarea detinerilor lor doar in actiuni, fara proprietati imobiliare sau titluri de stat, a trecut de 245 de miliarde de dolari (Microsoft - 7,743 miliarde; Alphabet, proprietarul Google - 6,655 miliarde; Apple - 7,245 miliarde). De asemenea, norvegienii au investitii masive in Marea Britanie (total 59,168 miliarde), Japonia (56,194 miliarde), Franta (32,142 miliarde), Germania (peste 30 de miliarde), Elvetia (28,300 miliarde), China (22,836 miliarde).
Valoarea la zi a Fondului este de 8.865.363.956.684 de coroane, adica peste 1.021 (o mie douazecisiunu) de miliarde de dolari americani.
De amintit si ca, la noi, Ministerul Finantelor Publice a publicat, vineri, proiectul revizuit de HG privind organizarea si functionarea Fondului Suveran de Dezvoltare si Investitii (FSDI).
Prin infiintarea acestuia, statul roman are in vedere crearea unui "vehicul public de investitii financiare/intermediere financiara in actiuni/participatii in proiecte/companii profitabile, segment neacoperit acum pe piata financiara din Romania".
Vehiculul ar trebui sa aiba rol multiplicator in economie pentru o dezvoltare sustenabila si sa catalizeze/mobilizeze resurse financiare disponibile catre economie si proiecte rentabile.
Capitalul social al FSDI este stabilit la 19,112 miliarde de lei, format din aport in numerar de 9 miliarde de lei, provenit din venituri din privatizare, si din aport in natura reprezentat actiuni nominative, in valoare 10,112 miliarde de lei, detinute de stat 28 de companii.
Potrivit MFP, in 2019, crearea FSDI va reduce veniturile bugetare cu 4,7 miliarde de lei, adica valoarea dividendelor incasate de FSDI in contul actiunilor transferate in portofoliul Fondului, dar deficitul de venituri va fi recuperat in anii urmatori primului an de functionare prin incasarea dividendelor pe care FSDI le va plati statului, in calitate de actionar unic.
Ati vazut cat de sus este ridicata stacheta de catre norvegieni. Sa vedem cum va... performa fondul nostru de dezvoltare si investitii...
Foto: pexels.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML