Un fenomen care nu a fost eliminat complet: pirateria in largul coastelor Somaliei

Un fenomen care nu a fost eliminat complet: pirateria in largul coastelor Somaliei Pana prin 2012, coasta estica a continentului african, cunoscuta sub numele de Cornul Africii, a fost o zona de mare risc pentru navele comerciale. Motivul l-au constituit piratii somalezi. Echipati cu barci rapide, armament puternic si aparate de comunicatie si de navigatie de ultima ora, acestia atacau navele, sechestrau echipajul si cereau rascumparari enorme, de ordinul milioanelor de dolari. Acest fenomen exista inca si astazi, in ciuda faptului ca zona este aparata acum de forte navale internationale.
Pirateria in largul coastelor Somaliei este o problema relativ recenta si, in mod cert, nu a avut de la inceput caracterul de crima organizata pe care l-a avut ulterior. Radacinile ei se leaga de razboiul civil care se desfasoara de 28 de ani in Somalia si care inca din primul an (1991) a lasat tara fara guvern.

Somalia a devenit atunci, brusc, o tara cu ape teritoriale nepazite (3.300 km de coasta) si, in consecinta, n-a durat mult pana cand in zona si-au facut aparitia vase de pescuit din China, Taiwan, Coreea de Sud, dar si din Franta sau Spania, dornice sa praduiasca (fara ghilimele) bogatia de toni, sardine, creveti, homari, rechini si alte specii numai bune sa fie comercializate pe pietele de peste din Tokyo sau Madrid.

Un raport al ONU arata ca incepand cu 1991, Somalia a fost jefuita in fiecare an de cca 300 de milioane $, sub forma capturilor ilegale de peste operate de aceste vase straine. N-avea cine sa le impiedice. Paza de coasta somaleza nu mai exista, iar pescarii locali, cu ambarcatiunile lor rudimentare, n-aveau nicio sansa in fata jefuitorilor care, atunci cand erau deranjati din afacerile lor, nu ezitau sa traga asupra pescarilor cu tunuri de apa sau chiar cu arme de foc.

O singura nava moderna pescuia intr-o singura zi cat o barca somaleza intr-un deceniu, ca urmare nu e de mirare ca plasele localnicilor, si asa loviti crunt de razboiul civil, au inceput sa fie din ce in ce mai goale.

In plus, pe langa problemele legate de pescuitul ilegal, au mai aparut si banuieli ca navele straine descarcau in apele teritoriale ale Somaliei containere cu reziduuri toxice. Treaba asta le costa doar 2,5 $/tona, fata de 250 $/tona, cat ar fi trebuit sa plateasca pentru o depozitare corespunzatoare in tarile lor de origine. In sprijinul acestor banuieli vine faptul ca raportul ONU mentionat mai sus indica o crestere brusca a bolilor de piele si a afectiunilor respiratorii in randul populatiei din satele de pe coasta.

Iata, asadar, contextul in care au aparut primii pirati somalezi. De fapt, nu pirati, ci grupuri de pescari cu ambarcatiuni mai performante, care au incercat in prima faza sa alunge traulerele straine. Numele acestor grupuri sunt de altfel sugestive pentru intentiile lor initiale – Paza Voluntara de Coasta, Marina Somaleza etc.

Doar ca pescarii in cauza au descoperit rapid ca pot obtine si niste bani din treaba asta, sub forma unor “taxe de pescuit”. Taxe care au fost platite fara prea multe discutii de vasele fara licenta, care nu voiau sa atraga atentia asupra faptului ca violau legile maritime internationale.

S-a nascut astfel o afacere prospera, o afacere banoasa, care a mai estompat frustrarile somalezilor, dar care a evoluat de o maniera trista: sumele solicitate (si primite) au permis achizitionarea unor vase performante, echipajele s-au inarmat si pretentiile au crescut, astfel ca in scurt timp s-a putut vorbi de piraterie in adevaratul sens al cuvantului.

Partea interesanta este ca principalii beneficiari ai acestei „afaceri” n-au fost piratii – acestia au castigat in 2011, anul de varf al activitatii lor, doar in jur de 145 de milioane $, in timp ce marile companii de asigurari si furnizorii de echipamente de aparare pentru navele comerciale au castigat in in acel an jur de 10 miliarde $!

Sursa foto: www.pexels.com