De ce sa muncesti cand poti sa traiesti din ajutoare sociale?
ajutor socialcriza fortei de muncalocuri de munca
„Welfare tourismâ€. Termenul se refera la situatiile cand cetateni din tari mai sarace ale Uniunii Europene merg in Occidentul bogat si solicita (cu succes) autoritatilor locale ajutoare sociale, desi nu au muncit nici macar o zi acolo si nici macar nu si-au cautat loc de munca. Tupeu? Exploatarea unor lacune legislative? Nesimtire pura? Toate la un loc.
Cum e posibil sa primesti bani de la o primarie dintr-un oras din Vest, pur si simplu pentru ca… ceri? De vina sunt in primul rand
prevederile legislative foarte permisive privind asa-numitele „ajutoare non-contributive” (primite chiar daca nu ai participat la constituirea fondului din care se aloca) si, in al doilea rand,
o anumita ignoranta a autoritatilor locale, care nu stiu ca au totusi posibilitatea (perfect legala) sa refuze acordarea acestor ajutoare.
Presa a relatat in urma cu cativa ani un caz sugestiv in acest sens, judecat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. O romanca de etnie roma a cerut primariei din Leipzig, pentru ea si fiul ei, alocatia de subzistenta si alocatia sociala, dar acestea i-au fost refuzate, pe motiv ca nu a muncit si nici nu si-a cautat vreodata un loc de munca in tara de adoptie.
Iar Curtea de Justitie a sustinut aceasta decizie, doar ca argumentatia a fost diferita: un ajutor dat celor doi ar incalca directiva numarul 2004/38 a Parlamentului European si a Consiliului European din 29 aprilie 2004, care prevede cazurile in care un cetatean
poate sta mai mult de 3 luni intr-o alta tara-membra decat cea de origine.
Sunt 4 asemenea cazuri: fie ai un loc de munca (ca salariat ori ca independent), fie ai suficiente resurse astfel incat sa nu devii o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului-membru gazda, fie esti la studii sau in stagiu de formare si ai asigurari medicale complete, fie esti membrul familiei unui cetatean al UE care indeplineste una dintre primele trei conditii.
Directiva nu e insa suficient cunoscuta. Asa se face ca primarii din orase mai mici platesc adesea ajutoare sociale fara a avea de fapt un temei legal, irosind resursele sistemului de asigurari sociale.
"Welfare tourism" este un fenomen real, chiar daca nu atat de consistent pe cat se crede. De exemplu, doar 0,2% din imigrantii din Marea Britanie solicita in realitate ajutor de somaj desi nu au muncit nici macar o zi in Regat, totusi impresia generala este cu totul alta: 24% din britanici sunt convinsi ca imigrantii, in marea lor majoritate, vin in tara lor strict pentru ajutoare sociale.
Si aceasta impresie a contat enorm in rezultatul referendumului pentru Brexit.
Citeste si:
Eurostat: Romania, a doua cea mai mare rata a inflatiei din UE in octombrie
Sursa foto: www.pexels.com