Despre cercetatori, un pilot si o Nocturna
strazimunte
"Acolo, afara, se afla lumea asta uriasa, care exista independent de noi, oamenii, si care ne asteapta ca o mareata si vesnica ghicitoare, accesibila macar partial cercetarii si reflectiilor noastre...".
Albert Einstein
Este o simpla dupa-amiaza de duminica. As vrea sa ma duc la munte, dar nu se poate acum. Ce fac? Ma uit in jur si vad ca e toamna. Pot iesi, sa explorez…Bulevardul Pache Protopopescu, la picior. Soarele e in fata si e neobisnuit de cald pentru ultima zi a lui octombrie.
Muzica: „Benediction and Dream” - Lila Downs si Elliot Goldenthal, coloana sonora din „Frida” (2002). Te duce cu gandul la zilele incinse din romanele lui Garcia Marquez…
La un moment dat, observ niste stradute interesante, mai inguste, si pornesc sa vad despre ce e vorba. Intru intr-un taram de liniste, neobisnuita pentru Bucuresti. Schimb registrul muzical cu Arthur Rubinstein, interpretand Chopin - Nocturna, opus 48, numarul 1, in C minor. Face parte dintr-un set de doua Nocturne, scrise in 1841 si dedicate domnisoarei Laure Duperre, una din elevele favorite ale compozitorului.
Strada Sfantul Stefan (Violetelor), strada Popa Soare, strada Stefan Mihailescu (actor), strada Luchian, strada Diminetii... Fiecare secunda aduce privirii lucruri noi sau pe care le uitasem: trotuare pline de frunze, pini si brazi, arhitectura, statui, ferestre cu draperii grele, care iti pun imaginatia la incercare, copii - jucandu-se sau alergand, mirosuri diferite - in functie de restaurant, baraci improvizate ale saracilor, porti din spatele carora latra dintr-o data un caine, facand sa-ti creasca adrenalina...o multime de...lumi.
Pe strada Romano, un taxi trece in viteza, neasteptat, si-mi arunca un covor de frunze peste picioare, exact cum se intampla cu apa, in zilele ploioase. Imi aduc aminte de Ayrton Senna (21 martie 1960 – 1 mai 1994), brazilianul care a fost de trei ori campion al Formulei 1. Iata cateva cuvinte ce-i reprezinta viata:
„Intr-o anumita zi, intr-o anumita circumstanta, crezi ca ai o limita. Si apoi atingi aceasta limita si gandesti: Bine, asta este. De indata ce o atingi, insa, ceva se intampla si poti sa mergi putin mai departe. Cu puterea mintii, determinare, instinct si experienta, poti zbura in inaltimi”.
La intersectia strazilor Romano si Plantelor imi apare in fata o pensiune frumoasa, cum sunt cele de la munte. Intru si privesc. Fata de la receptie ma duce in una din camere. Fereastra este deschisa. Nu mai aud explicatiile care mi se dau. Urmaresc grilajul din fier forjat care imita tulpini unduitoare de plante si care se termina cu un fluture. Sub el, flori de muscata. Superb.
***
In drum spre casa, noaptea acopera micile descoperiri ale unui invingator...ca si Senna:
„Nu vei sti niciodata ce simte un pilot cand castiga cursa. Sub casca se ascund sentimente ce nu pot fi intelese”.
Autor: Carmen Iordan