Cetatea Carului: pe-un picior de plai, pe-o gura de Rai...

Multa vreme mi-au placut numai muntii. Am urcat cam pe tot ce are peste 2.400 metri si am inchinat un pahar de racoritoare alaturi de prieteni, mancand nelipsitul pate de ficat (cu castraveti, evident). Mi-au placut peisajele cu roca multa (si cu rock, desigur:-)

Dar am imbatranit, ca orice om, si am devenit mai pasnic. Asa ca, mai ales de cand a venit pe lume Vlad Cristian, au inceput sa-mi placa si peisajele cu verdeata multa. Cu dealuri impadurite si, situatia ideala, cu munti frumosi in spate. In background, cum ar spune un IT-st. Aceste peisaje sunt numite expresiv "imagini de desktop" de catre Radu, un bun prieten. Sunt acele imagini la care te uiti dupa o sedinta naucitoare, cand vrei sa-ti regasesti echilibrul.

Am fost unul din cei mai mari fani ai Cabanei Plaiu Foii. Chiar daca drumul de la Zarnesti pana la cabana (12 km) e neschimbat de 15 ani. Neschimbat din punct de vedere al gropilor cu care este "decorat", insa total altfel daca ne referim la explozia imobiliara care a avut loc la poalele celui mai frumos munte din Romania: Piatra Craiului. S-a construit pe drumul spre Plaiu Foii in dusmanie. Case frumoase si case urate, casute din povesti, cu 3-4 camere, decente, dar si monstruozitati cu 10-12 camere care stau goale 11 luni si jumatate din an. Nu spun mai mult pentru ca ma veti considera invidios...

Anul trecut, in toamna, am vrut sa mancam o ciorba de fasole in paine la cabana. Ploua afara ca pe vremea lui Noe si am parcurs cu mare chin drumul pana la Plaiu Foii. Am intrat in restaurant si, cu greu, prin fumul de tigara am vazut ca nu era nici un loc liber. Asta e bine. E foarte bine pentru prosperitatea patronilor. Insa cabana mea, care m-a vrajit acum 15 ani, se transformase intr-un hotel arhiplin, in care muzica data la maximum si oamenii cu care nu am prea multe in comun sunt la ei acasa. Asa ca am iesit, tiptil, si am plecat. I-am spus sotiei ca ni s-a furat cabana. Ne ramane insa Piatra Craiului, cu Refugiul Spirla, cu Varful La Om sau cu Marele Grohotis. Si cu posibilitatea de a pune cortul la doi pasi de Barsa Mare. Dar pentru cort, trebuie sa mai asteptam 5-6 ani, sa creasca juniorul.

Marturiesc ca unul din motivele pentru care mi-a placut Plaiu Foii era modul in care administratorul cabanei, Dan Samoila, se ocupa de ea. Mancare buna, mobilier de bun gust, toalete deschise si pentru amaratii care stateau la cort.

Apoi, prin iarna, am primit un e-mail de la Dan. Unui grup impresionant de fani Plaiu Foii i se comunica faptul ca el, Dan Samoila, si-a facut o pensiune proprie. Cu alte cuvinte, a decis, dupa peste 15 ani de munca pentru altul, sa munceasca pentru el. Normal, ne-a facut o oferta speciala si ne-a dat o adresa de Internet: www.cetatea-carului.ro . Asa se numeste pensiunea (in fapt, un mic hotel cu aspect austriac, cu flori la geamuri, cu camere generoase si terase periculoase, pentru ca iti pierzi rasuflarea daca te uiti peste dealuri si munti). Asa se numeste si satul in care se gaseste pensiunea: Cetatea Carului. Sat e mult spus. Sunt cateva case agatate pe dealuri, intre Fundata si Moieciu de Jos, pe drumul spre Bran, cum vii dinspre Campulung. O poti lua si pe la Rasnov, via Predeal. Drumul e mai lung, dar mai bun. Pe Campulung ai totusi avantajul celor 100 km de autostrada, pana la Pitesti.

Pe site, Dan Samoila se lauda ca pensiunea sa este situata pe locul unui fost punct de observatie al dacilor. Eu cred ca nu e adevarat. Mai mult ca sigur, oamenii lui Burebista sau Decebal se strangeau la Cetatea Carului sa bea un vin fiert si sa se uite la Bucegi si Piatra Craiului (si la fetele locului, branence adevarate). Normal, se uitau si de-a lungul drumului, sa nu cumva sa vina vreun roman si sa le strice petrecerea. Oricum, pe langa peisajul de la Cetatea Carului, cel de la Sarmisegetuza e ca un fel de Venus sau Olimp pe langa Insulele Maldive...

Dan a pus in Pensiunea Cetatea Carului toata experienta acumulata la Plaiu Foii. Un restaurant cu un bucatar de exceptie (daca ajungeti, rugati-l pe George sa va puna un pastrav la gratar si intrebati-l ce-i fac cele doua fete). Camere spatioase, facute pentru oaspeti, nu pentru profit... Saltele de nu-ti vine sa te dai jos din pat, apa calda non-stop, programe TV cat sa nu te plictisesti in concediu, Internet, sala de conferinte, fotbal si tenis de masa. Dar, peste toate, este pozitia. Pe care n-a construit-o Dan, care are insa meritul de a fi cumparat piciorul de plai. Si gura de Rai.

Te trezesti si Bucegii iti spun "Buna dimineata!". Pana la Bucegi insa, iti incalzesti ochii cu 30-40 de dealuri pe care, ici-colo, se iteste cate o casa. Oamenii cosesc intr-un peisaj desenat parca in Adobe Photoshop. Nu se misca nimic. Doar norii se alearga pe cer, iar culoarea muntilor se schimba de la un minut la altul. Ramane insa verdele crud al ierbii. Un verde pe care nu-l poate defini nici un cod Pantone...

Iti intorci privirea de la Bucegi si dai peste Piatra Craiului. Pentru cateva secunde simti ca nu ai glas. Imaginea este de o frumusete ce nu se poate exprima in cuvinte. Simti o caldura interioara care iti confirma faptul ca esti viu. Inca n-ai ajuns in Rai. Raiul promis in Biblie. Esti doar in Raiul pamantesc... In spatele pensiunii, Bucegii. In fata, Piatra Craiului si, in fundal, Muntii Fagaras. E cel mai spectaculos loc din culoarul Rucar-Bran si credeti-ma ca am stat cam peste tot: Sirnea, Fundata, Bran, Moieciu de Jos, Moieciu de Sus, Zarnesti, Rasnov. Fotografiile de pe www.cetatea-carului.ro confirma ca am dreptate, insa trebuie sa va convingeti la fata locului.

Am facut recent la Pensiunea Cetatea Carului un mic seminar, de 12 oameni. 6 romani, 3 polonezi si 3 nemti. Cu totii ne-am propus sa revenim (eu am revenit deja). Asta pentru ca, pe langa peisaj, calitatea serviciilor se ridica la ceea ce am vazut in Franta, Austria sau Elvetia. Preturile la cazare sunt decente, mancarea e gustoasa si suficienta, iar oamenii - de buna calitate. Atat personalul, cat si, la fel de important, oaspetii. Nu ti se intampla in multe locuri din Romania sa mananci pe muzica lui Holograf sau Comapct ori, seara, sa devorezi un papanas ascultand Buddha Bar...

Sunt locuri de joaca pentru copii, flori peste tot si focuri de tabara in week-end. Dar mai bine va las sa vedeti singuri.

Detalii despre Pensiunea Cetatea Carului:

Locatia se afla pe DN 73 din directia Brasov (km. 99 + 220m) adica la 33 km ~ 45 min cu masina; 22 km de Rasnov; 9,3 km distanta de Castelul Bran si 2,5 km de Fundata.

Pensiunea se afla la o altitudine de 1.070 m si la o diferenta de nivel de 10m, acest lucru functionand ca o bariera fonica. Accesul se face pe drum privat.

Mobil: 0723-035.702

Fax: 0268-231.465

E-mail: dansamoilap@yahoo.com sau office@cetatea-carului.ro .

P.S. Cereti camera (camerele) cu vedere spre Bucegi. Nu ma intrebati de ce. O sa vedeti la fata locului.


Florin Campeanu

Sursa: www.campeanu.ro