Birocratziada

Birocratziada
Imediat dupa decembrie 1989, unul dintre dezideratele sus-puse a fost reorganizarea institutiilor statului, anchilozate in metehne si in istorie. In fiecare an, sub fiecare guvernare - de centru, de dreapta, de stanga, de stanga-mprejur - s-au facut pasi mici pe... marea cale, pe holurile modernizarii.

Cum se avansa un pic, venea ceva sau cineva sau cineva cu ceva si "reseta" aproape totul. Odata cu introducerea computerelor, s-a crezut ca problema va fi rezolvata. Din pacate, se pare ca, in tara noastra, a aparut si chiar functioneaza legea lui Murphy - iata ca sunt si legi functionale in Romania! - care spune ca a gresi este cat se poate de omenesc dar, pentru a incurca lucrurile complet, este nevoie de un computer (poate de aceea, ministrul nostru de finante se declara "computer illiterate").

Asadar, nici dupa introducerea calculatoarelor, nu s-a redus birocratia desi intentia asta s-a aflat pe buzele (si, din pacate, numai acolo) tuturor.

Cum este posibil ca, dupa ani de zile in care s-au depus tone de declaratii de venit global, sa nu existe o baza de date cu numarul celor platiti sub forma drepturilor de autor si fiecare… inalt oficial sa-si dea cu presupusul. Ba ca sunt 650.000, ba 500.000. Mai grav este ca, pentru aflarea raspunsului, statul ne obliga pe noi sa invatam si chiar sa practicam mai multe meserii: contabil, curier, caraus, matematician, maratonist la cozile de ghiseu. Toate acestea pretinzad a fi practicate pe banii nostri, pe timpul noastru, pe nervii, pe sanatatea noastra si in timpul programului pe care il ai si in baza caruia esti platit cu drepturi de autor.

Istoria – aia trunchiata sau nu – pe care am invatat-o la scoala ii infiera pe turci si fanarioti, pe zapcii, vatafi, perceptori ca luau pielea de pe bietii romani. La ce ne foloseste acum ca iau pielea de pe noi niste compatrioti? La absolut nimic! Unde mai pui ca, pe langa pielea luata, nu cred sa existe in lumea asta si nici in cele paralele sau din alte galaxii, stat care sa-si bata mai tare joc de proprii cetateni dar nici cetateni care sa inghita, sa duca atat cat poate duce romanul.

Pana acum, in literatura noastra, se spunea ca a fost scrisa o singura si frumoasa epopee. Cat se poate de neadevarat. Cu mult inainte de Tiganida lui Budai-Deleanu, perpetuata pana in zilele noastre, mai ales in cele de 25 ale fiecarei luni, a existat si va mai exista Birocratziada sau epopeea bataii de joc...

Alexandra Stanescu