Prea multi angajati in sectorul public!
Este un repros care se aude nu numai in Romania, ci in mai toate tarile Uniunii Europene, un repros asociat implicit cu ideea ca, daca numarul bugetarilor ar fi mai mic, guvernele ar fi degrevate de cheltuielile consistente cu salariile acestora, iar banii astfel economisiti ar putea fi redirectionati spre diverse proiecte importante.
Problema cu acest repros este ca, desi in teorie pare destul de solid, el este contrazis de practica.
Tarile cu cei mai multi bugetari din Europa (Norvegia, Danemarca si Suedia) sunt totodata si tarile cele mai OK din toate punctele de vedere, constituind un model pentru celelalte state ale lumii, ca nivel de trai. Daca ele se descurca atat de bine, desi peste 30% din forta lor de munca lucreaza la Stat, inseamna ca reprosul de mai sus n-are nicio baza.
In Norvegia, de exemplu, sunt 880.000 de angajati publici, la o populatie de 5,4 milioane, si e limpede ca isi fac treaba, din moment ce sondajele arata ca cetatenii au un grad de incredere de 85-90% in serviciile oferite de sistemele medical, educational sau juridic.
Si sugestiv e ca respectivii angajati isi fac treaba fara a beneficia de stimulente, gen mita, sporuri sau alte facilitati. Coruptia in aceasta tara este practic inexistenta, Norvegia se situeaza pe locul 4 in clasamentul celor mai „curate” state din lume, dupa Danemarca, Noua Zeelanda si Finlanda.
Concluzia? E clar ca numarul de bugetari dintr-o tara nu e relevant. Elementul decisiv consta mai degraba in calitatea acestora.
Din acest motiv, a lucra la Stat n-ar trebui sa fie o treaba pentru oricine, ci doar pentru cei care inteleg foarte bine ca rolul lor de baza este
sa ajute comunitatea (pentru ca asta inseamna pana la urma serviciu public). Si care chiar se simt motivati si mandri de acest rol.