Omenirea consuma din ce in ce mai multa energie. Din fericire, sursele actuale tin (inca) pasul

Omenirea consuma din ce in ce mai multa energie. Din fericire, sursele actuale tin (inca) pasul energie electrica

Omenirea consuma 320 de miliarde kW de energie pe zi, cam cat ar consuma 22 de becuri care ar arde 24 de ore din 24 pentru fiecare persoana de pe planeta. Si se estimeaza ca aceasta cantitate se va tripla in urmatorii 100 de ani. Pana acum combustibilii fosili au facut fata cererii, dar e din ce in ce mai clar ca e nevoie de solutii energetice noi.
Din nefericire, nu exista un nou combustibil-minune care sa astepte undeva, ascuns intr-o ecuatie sau la capatul vreunui put de sonda. Ca urmare, tot ce putem face este sa exploram asiduu posibilitatile oferite de soare, vant, biomasa sau atomi, in speranta ca la un moment dat se va contura si rezolvarea mult dorita.

Soarele pare sursa ideala de energie. E in fiecare zi la dispozitia noastra si, pentru a beneficia de caldura lui, n-ar trebui, in principiu, decat sa construim variante mai mari ale lupelor cu care se joaca vara copii pentru a incendia hartii si frunze uscate - anume boluri gigantice captusite cu oglinzi care sa capteze si sa concentreze razele solare.

Din pacate insa, realitatea arata ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple si astfel se si explica de ce Soarele furnizeaza la ora acuala mai putin de 1% din energia la nivel mondial.

Deocamdata, exploatarea cea mai eficienta a acestei resurse se face cu panouri solare care, prin intermediul unui strat semiconductor, transforma caldura in curent electric. Problema cea mare ramane insa randamentul. Ca sa va faceti o idee, in stadiul actual al acestei tehnologii, pentru a satisface nevoia de electricitate a Statelor Unite ar fi necesari 26.000 de kilometri patrati de panouri solare.  

Vantul are, la ora actuala, cel mai mare succes in domeniul energiilor regenerabile. China ocupa prima pozitie in clasamentul mondial al energiei eoliene, cu 221 gigawati putere instalata, urmata de SUA (96,4 GW), Germania (59,3 GW), India (35 GW), Spania (23 GW) etc.

In momentul de fata locurile terestre cu vantul cel mai puternic sunt deja ocupate de parcuri eoliene, ca urmare extinderea se produce inspre mare, in regiunile de coasta de mica adancime, unde vantul sufla mai intens decat pe uscat si unde, dupa cum spune un expert in energie eoliana, “pescarusii nu voteaza” (aluzie la numeroasele proteste ale ecologistilor care spun ca turbinele amplasate pe uscat afecteaza mediul si strica peisajul).

Constructia si intretinerea turbinelor din larg e insa mai costisitoare decat a celor de pe uscat, plus ca exista si alte provocari. Ca si vasele cu panze, turbinele eoliene pot ramane imobile zile intregi. Apoi, alt dezavantaj - cand un vant puternic furnizeaza un surplus de energie in retea, celelalte generatoare trebuie scoase din functiune. Iar centralele pe combustibili fosili nu sunt foarte usor de oprit si de pornit din nou. E-adevarat, surplusul poate fi folosit pentru a extrage hidrogenul din apa (se obtine un nou combustibil) sau pentru a comprima aerul ori a urca apa la inaltime, rezultand astfel o energie potentiala. Doar ca sistemele folosite pentru aceste conversii nu sunt inca viabile din punct de vedere economic.

Oricum, chiar si in aceste conditii vantul are un mare avantaj, anume acela ca poate genera electricitate la scara mica, in apropierea utilizatorului. Intr-adevar, nu poti avea propria termocentrala, insa poti avea o turbina proprie care sa-ti furnizeze necesarul zilnic de energie.

Combustibilii vegetali sunt o realitate, cu tehnologii de obtinere deja consacrate. Ei ard la fel de usor precum petrolul si gazele, dar sunt produsi din plante. Alcoolul din porumb, de exemplu, intra in componenta benzinelor din SUA, iar cel din trestie de zahar furnizeaza cam 50% din combustibilul auto in Brazilia.

Alcoolul etilic, biogazul si biodieselul sunt foarte usor de integrat in sistemul actual al combustibililor, dar ceea ce le limiteaza productia e lipsa terenului necesar culturilor specializate. Estimarile sugereaza ca alimentarea cu biocombustibili a tuturor vehiculelor din lume ar insemna o dublare a suprafetelor agricole actuale.

Europa, in mod clar, nu dispune de suficient teren agricol pentru a-l dedica unor asemenea culturi, ca urmare solutia consta in mutarea “afacerii” in vastele suprafete ale Africii.

Cele peste 800 de milioane de hectare de teren virgin de pe continentul african inseamna de 15 ori mai mult decat este necesar pentru a satisface nevoile europene de biocombustibili in urmatorii 20 de ani. Dar studiile arata ca aceste culturi nu fac decat sa polueze si sa saraceasca si mai mult un continent ajuns deja la limita supravietuirii.

In fine, energia nucleara asigura in momentul de fata 10% din necesarul mondial de electricitate. Centralele nucleare furnizeaza o energie relativ ieftina, la un cost de doar 6 centi/kilowatt-ora (comparabil cu cel al unei termocentrale), in schimb marea problema este constructia – un reactor poate costa mai multe miliarde de dolari, ca sa nu mai vorbim si despre costurile retelei electrice aferente.

In plus, domeniul se confrunta si cu o reticenta puternica din partea opiniei publice, mai ales dupa accidentul din 11 martie 2011 din Japonia, in urma caruia sprijinul public pentru energia nucleara a scazut la 30%, iar planurile care prevedeau constructia a 14 noi reactoare nucleare pana in 2030 au fost anulate.

Germania a reactionat si ea foarte ferm atunci (Angela Merkel a anuntat oprirea activitatii celor 9 centrale nucleare ale tarii), Elvetia a luat si ea decizia de a renunta la energia nucleara pana in 2034, iar italienii au votat impotriva propunerii premierului (de atunci) Silvio Berlusconi de a implementa un program nuclear.

A nu se intelege insa ca toata lumea este la fel de pornita impotriva centralelor nucleare. In SUA, sprijinul populatiei pentru aceasta forma de energie a ramas constant, in jur de 50%, chiar si dupa accidentul de la Three Mile Island din 1979, cand niste angajati fara experienta au permis supraincalzirea si topirea miezului unui reactor.

Concluzia

Cu atatea avantaje si dezavantaje si cu o multitudine de puncte de vedere, e greu de spus incotro se indreapta lucrurile cu energiile regenerabile. Unii experti considera ca sarcina dezvoltarii lor ar trebui lasata in seama pietei libere, altii spun ca aici e treaba guvernelor, si asta nu doar pentru ca lansarea noilor  tehnologii este foarte costisitoare, ci si pentru ca respectiva lansare implica riscuri pe care companiile private nu vor sau nu pot sa si le asume.

Si, daca e sa analizam lucrurile la rece, adevarul e ca cele mai multe dintre tehnologiile moderne care au influentat radical economia mondiala nu au aparut spontan, generate de piata. Internetul a fost initial un proiect militar, iar avioanele cu reactie, comunicatiile prin satelit si circuitele integrate n-ar fi ajuns nicicum asa departe fara o implicare masiva a guvernelor.

Ce se poate spune insa cu siguranta e ca omenirea asteapta cu infrigurare acea resursa-minune care sa ii alimenteze motorul flamand, o resursa despre care multi cred ca exista deja, dar ca este tinuta ascunsa de cei care fac jocurile la nivel mondial.

Oricum, indiferent daca aceasta resursa-minune exista sau nu, este clar ca avem deja cativa candidati la acest titlu – soare, vant, biomasa – al caror potential n-a fost inca exploatat integral.

Citeste si: Mai avem petrol pentru doar vreo 50 de ani
Sursa foto: www.pexels.com