O idee bizara de a eradica saracia: bani pe degeaba de la Stat, pentru toata lumea!

O idee bizara de a eradica saracia: bani pe degeaba de la Stat, pentru toata lumea! Inchipuiti-va o tara in care fiecare cetatean, indiferent ca e sarac sau bogat, primeste in fiecare luna o suma de bani de la Stat. O suma care ii permite sa-si acopere necesitatile fundamentale (hrana, imbracaminte, chiria pentru o locuinta) si pentru care nu trebuie sa fac ABSOLUT NIMIC. Primeste acesti bani pur si simplu pentru ca este cetatean al acelei tari. Cam asta este ideea din spatele Unconditional Basic Income (UBI), o idee care ii entuziasmeaza pe unii (o vad ca o solutie pentru eradicarea saraciei), dar care pe altii ii irita.
Principalul beneficiu al UBI ar fi, cum spuneam mai sus, eradicarea saraciei. Oamenii ar avea din start unde sa doarma, ce sa puna pe masa si cu ce sa se imbrace, ar avea deci asigurat un nivel de trai relativ decent, care le-ar permite sa intampine relaxati ziua de maine.

Ar putea sa isi caute un job fara sa fie disperati si fara sa fie fortati sa accepte posturi sub pregatirea lor sau prost platite. Iar in cazul in care, totusi, nu si-ar gasi un job, ar putea sa stea acasa si sa aiba grija de copii sau de batrani, degrevand astfel Statul de o multime de cheltuieli de asistenta sociala.

UBI ar da o sansa tuturor. Ar fi ca un joc de Monopoly in care fiecare porneste de la bun inceput cu o anumita suma de bani, pe care o poate inmulti (sau nu), investind in propria educatie sau intr-o afacere, in functie de abilitatile, pasiunile si domeniile lui de interes. S-ar crea astfel intr-o oarecare masura acel context de echitate pe care multi il doresc, deranjati de diferentele colosale care exista in momentul de fata intre bogati si saraci.

Dar cat sa fie cuantumul unui asemenea venit?
In SUA s-au facut niste calcule, s-a luat in considerare un UBI de 1.000 $ si a rezultat ca Statul ar trebui sa dea anual cca 4 trilioane $, cat intregul buget federal. Si asta in fiecare an. Bani care, evident, ar proveni din taxarea salariilor si a profiturilor obtinute prin munca de angajati si antreprenori.

Si aici apare marea problema cu UBI. Unii muncesc, altii stau degeaba. Mai concret, niste bani munciti, castigati cu efort, creativitate si stres, poate si cu pretul unor esecuri costisitoare, sunt luati pur si simplu de la cei care i-au obtinut si dati altora, care nu au miscat un deget (desi ar fi putut).

Treaba asta poate deveni foarte frustranta, nu e nicio indoiala, si poate duce rapid la demotivarea celor care muncesc. Ca urmare, acestia s-ar alatura si ei in scurt timp masei de asistati. Si ce s-ar face atunci Statul? Ce venituri ar mai taxa, de unde bani pentru UBI?

Munca are rostul ei. Fara munca, sau mai bine spus fara motivatia de a munci, dispare competitivitatea, dispar inovatiile, dispare progresul. Economistii cunosc foarte bine fenomenul numit “Boala olandeza” - un scenariu care chiar s-a intamplat in realitate, cand tari care au dat brusc peste zacaminte de petrol sau gaze naturale si-au “abonat” cetatenii la dividende si redevente si erau sa-si faca praf economiile, pentru ca nimeni nu mai muncea cu adevarat.

Munca este, pana la urma, singura forma clara si onesta de a genera venituri. Toate celelalte forme – speculatiile la Bursa, investitiile in bitcoin, mita, sinecurile, furturile in sine – din moment ce nu au in spate o cantitate de munca sunt doar niste strategii de a fenta modul natural in care se desfasoara (sau ar trebui sa se desfasoare) lucrurile.

Iar UBI pare sa fie si el o astfel de strategie.

Sa mai spunem, in final, ca ideea Unconditional Basic Income este destul de veche, ea fiind intalnita inca din Antichitate. Iar in ultima perioada a fost vehiculata destul de des, s-au facut si niste experimente in acest sens, dar cu rezultate neconcludente, dat fiind ele s-au aplicat doar la nivelul unor comunitati locale, nu la nivelul unei tari intregi.

Cei mai pragmatici au fost elvetienii, care in 2016 nu s-au complicat cu experimente, ci au organizat direct un referendum: “Sunteti de acord cu introducerea UBI in Elvetia?”. Au respins ideea cu o majoritate zdrobitoare (77%), constienti ca in caz contrar Elvetia ar fi devenit instantaneu un magnet pentru toti amatorii de pomeni din lume.

Sursa foto: www.pexels.com