O economie a vitezei: Punem pe primul plan familia sau cariera?
economiecarierafamilieproductivitatestresanxietate
Ne miscam cu o viteza uluitoare. Construim masini cu motoare din ce in ce mai puternice, dezvoltam afaceri care infloresc peste noapte, lansam pe piata idei care transforma si revolutioneaza un intreg domeniu. Toate acestea se fac intr-un timp record, intr-un prezent in care ne simtim in competitie cu aproape tot ce misca in jurul nostru. Si totul se misca foarte repede.
Ne dorim de la noi ce e mai bun, ce e mai eficient, ce e mai putin costisitor. Incercam sa pastram sau sa cream un echilibru ideal intre familie si cariera, intre programul de lucru zilnic si timpul petrecut cu cei dragi. Incercam, printre picaturi, sa gasim timp si pentru noi insine. De multe ori insa, uitam sa ne includem in aceasta ecuatie care cere de la noi atata munca si atata atentie.
“Nu e priveliste prea frumoasa: o economie in care nivelurile crescute de stres si anxietate sunt normale, in care oamenii se imbolnacesc fiindca nu mai au control asupra propriului timp, in care casatoriile nu functioneaza cum trebuie si copiii au de suferit. Si, totusi, e o priveliste pe care suntem invitati s-o aplaudam. Liderii politici ii venereaza pe cei care se zbat si pe oamenii foarte muncitori, nu pe cei relaxati si care sunt tati iubitori, de exemplu. Cu cat muncim mai mult si mai din greu, cu atat mai de admirat se presupune ca ar trebui sa fim”, scrie
The Guardian intr-un articol recent.
Ne recunoastem, mai mult sau mai putin. Partial, ne desprindem din acest dezechilibru un portret pe care e prea posibil sa nu vrem sa-l recunoastem in oglinda.
“Toate marile partide politice din Marea Britanie subliniaza faptul ca singura economie de succes e cea care creste, de preferat mai rapid decat alte economii. Dezvoltarea implica o mai mare productivitate: obtinerea unor rezultate mai mari cu investitii mai mici. Sistemul e avid dupa mai multe resurse, dar muncitorii si masinariile trebuie sa faca mai mult pentru mai putin. Procesele mai eficiente (incluzand mai multe masini) reduc numarul de angajati necesari. Asa ca cei care au locuri de munca trebuie sa lucreze mai greu – si ore mai lungi – pentru a rezista acolo unde sunt deja si pentru a sustine cresterea economiei”, scrie aceaasi sursa.
The Guardian ofera si posibile rezolvari ale acestui peisaj global care nu face decat sa implineasca, an de an, peisajul supraproductiei, al consumului exagerat si al diminuarii resurselor. Ce putem face pentru a remedia aceasta situatie?
Ore mai scurte de lucru, un program saptamanal care sa nu depaseasca patru zile de lucru sau 30 de ore pe saptamana. Sindicatele muncitorilor ar trebui sa isi reintre in drepturi, sa ceara mai multa, sa isi protejeze membrii si sa repuna in drept nu doar drepturile angajatilor, ci si pe cele ale omului. Sa nu uitam ca in lume exista in continuare companii care folosesc copiii ca forta de munca sau care platesc cu sume infime peste 60 de ore de lucru pe saptamana pentru o singura persoana.
Excesele si exploatarile ar trebui identificate, condamnate, indreptate. Orice dezechilibru, oriunde s-ar afla, ar trebui remediat. In rest, echilibrul dintre cariera si familie ar trebui recastigat de fiecare in parte, in functie de propriile alegeri. Nu ar trebui impuse, dar ar trebui trasate linii clare intre ceea ce inseamna dezvoltare profesionala si exploatare, munca suplimentare si efectul de burn-out.
Sunt intrebari si raspunsuri pe care trebuie sa le cantareasca si analizeze fiecare dintre cei care au ca obiectiv o cariera de succes, o familie sau amandoua aceste idealuri. Sunt lucruri la care fiecare dintre noi trebuie sa mediteze. Ce atarna mai greu, unde se produc dezechilibrele. Ce e mai important si ce e doar urgent, fara a fi esential. Ce ne-ar face mai impliniti pe termen lung si ce ne face fericiti in prezent. Simplu si complicat in acelasi timp, dar nu imposibil de raspuns la niste intrebari care ne ajuta, pana la urma, sa ne definim rolul in propria viata.
Redactor
Manager.ro
Experienta de 5 ani in management si marketing online