Noi facem miliardarii

Noi facem miliardarii bogati si saracimiliardariforumul economic davosoxfam

Asa cum se intampla la fiecare inceput de an, cei mai importanti oameni de afaceri si oameni politici se intalnesc in Elvetia, la Davos, la Forumul Economic Mondial.
Tot ca in fiecare an, organizatia neguvernamentala Oxfam anunta care mai sunt cotele prapastiei cascate intre bogatii si saracii lumii. Conform Oxfam, 2.153 de miliardari de pe Terra detin mai multi bani decat 60% din populatia mondiala.

Citeste si: Cum este posibila saptamana de lucru de patru zile

Averea unui singur procent dintre cei mai bogati oameni reprezinta mai mult decat dublul agoniselii a 6,9 miliarde de persoane mai putin bogate, respectiv 92% din populatia planetei, o concentrare care - sustine Oxfam - depaseste intelegerea...
 
In Franta, sapte miliardari au mai multi bani decat 30% dintre francezii cei mai saraci, iar 10% dintre cei mai bogati francezi concentreaza jumatate din bogatia tarii.
 
De fapt, cu un pic de bunavointa, intelegerea s-ar putea dovedi relativ simpla, exemplificand chiar cu Forumul Economic Mondial. 
 
Cu ce se duc miliardarii, milionarii, presedintii de state si armata de ziaristi (incluzand echipele tehnice ale televiziunilor) la Davos sau la mare, la munte, in concedii, in vacante? Cu avionul privat, cu avionul unor companii aeriene low cost, cu avioanele unor companii aeriene traditionale, cu masina sau cu trenul.
 
Indiferent de mijloacele de deplasare, transportarea lor si a oricui presupune consum de energie. Kerosenul din rezervoare provine din petrol, extras si prelucrat de cineva care, evident, se imbogateste pentru ca, in continuare, economia mondiala ar fi in doliu fara aurul negru.
 
Vin cu trenul? Si energia electrica trebuie produsa si transportata de cineva, adica de niste companii care - datorita sau din cauza, depinde de unde privesti - sunt si cam trebuie sa fie profitabile.
 
In acelasi timp, altcineva a fabricat avionul privat, avionul de linie, masina si trenul. Ce sa faca aia de le-au proiectat si au investit miliarde pentru asta si pentru siguranta celor pe care-i transporta? Sa saraceasca? De ce, daca lumea este dispusa sa plateasca pentru a le cumpara produsele? Sa adaugam si cat castiga asiguratorii tuturor acestor mijloace de transport si asiguratorii de viata, plus cei care se ocupa cu intretinerea acestor mijloace.
 
Pe urma, cum o fi adunat si, in cele din urma, pus cap la cap Oxfam toate datele? Nu cumva prin intermediul unor computere, si astea inventate si fabricate de cineva, initial, in niste garaje amarate?
 
Ce sisteme de operare fac aceste computere utilizabile? Prin ce canale au fost trimise datele Oxfam si ale oricarei organizatii, institutii care publica ceva si cum au fost ele gasite, regasite, distribuite si redistribuite si, in cele din urma, citite?
 
Nu cumva prin intermediul celui mai folosit motor de cautare, al unor retele de socializare, al unor servicii de posta electronica? Veste "proasta": toti astia de le-au inventat si le sunt actionari majoritari sunt cam miliardari.
 
In conditiile in care produsele informatice au intrat adanc in cotidian, nu le mai asociem (si pe putini ii si intereseaza) cu aceia care le-au inventat si le vand si care, in mod evident, nu pot fi niste saraci.
 
Ce fac deosebit miliardarii? Lanseaza... mode si lumea, noi toti, ne luam dupa ei, devenim groupies ale starurilor informaticii si ne laudam cu asta la ei “acasa”, pe Facebook, pe Instagram, pe WhatsApp. Am trecut de la hartie si real, la ecrane de computere si spatiu virtual. Ca suntem saraci sau nu, miliarde de oameni de pe aproape intreaga suprafata a Pamantului le folosim, in absolut fiecare zi, produsele. 
 
Contribuim, cotizam zilnic la bunastarea si, implicit, la imbogatirea celor care le-au scornit si perfectionat, dar suntem... socati cand aflam cat de multi bani fac.
 
Unul a schimbat radical comertul, iar exemplul sau a fost replicat peste tot in lume: bine sau rau, printr-un click sau o atingere de ecran, magazinele virtuale ne aduc acasa, uneori de la mii de kilometri, cam tot ce ne doresc sufletelele noastre consumeriste.
 
Altul a revolutionat felul in care ne mobilam casele: am lasat in urma mostenibilele dulapuri de 100 de kilograme si, acum, ne-nghesuim sa-i cumparam placile aglomerate din care face mobila... moderna pe care ne-o asamblam noi insine si pe care o schimbam in functie de... moda.
 
Au sapte miliardari francezi mai multi bani decat 30% dintre conationalii lor cei mai saraci? Concentreaza 10% dintre cei mai bogati francezi jumatate din bogatia tarii?
 
Nu cumva vand miliardarii astia haine, pantofi, parfumuri, ceasuri si posetele ravnite si platite cu bani grei de intreaga lume? Nu alergam toti dupa cosmeticale si tratamente despre care ne facem iluzii ca ne tin tineri sau ca ne redau tineretea?
 
Nu devoram fotbal si seriale pe care le vedem, scutiti de publicitate, pe calculatorul personal, televizorul inteligent sau chiar in metrou, pe ecranul telefonului?
 
Probabil ca urmatorul val de miliardari va fi al celor care vor gasi solutii veritabile la poluare si la reciclare.
 
Pana atunci, nu cumva toti miliardarii actuali au creat si mentin multe milioane de locuri de munca, direct, indirect, in sus, in jos, in dunga, inclusiv in aparatele de stat? Nu si datorita lor exista bani pentru lucrari publice si pentru programe sociale destinate celor cu adevarat la ananghie? Nu si datorita lor nivelul de trai a crescut aproape in intreaga lume? Nu am fi toti mai saraci fara intiativele private?

Citeste si: Analfabetismul functional costa vieti

Exista nedreptati, abuzuri, exploatare? Da, dar pana si China... comunista a devenit mai capitalista decat alte state si suntem tot mai departe de teoriile lui Marx, in conditiile in care, poate numai pe lumea cealalta, laptele si mierea curg la robinetele tuturor.

Foto: pexels.com