Este omenirea pregatita sa renunte la energia nucleara?

Este omenirea pregatita sa renunte la energia nucleara? Raspunsul este nu. E-adevarat, unele tari europene dezvoltate s-au confruntat in ultimii 10-15 ani cu o opozitie consistenta a populatiei lor fata de energia nucleara (Germania, Elvetia, Italia) si, ca urmare, au facut pasi concreti spre renuntarea la centralele nucleare. Dar de aici si pana la a avansa ideea ca sectorul energetic nuclear isi cam traieste ultimele clipe e distanta lunga.
Nu putem renunta prea usor la energia nucleara si, de altfel, nu  toata lumea este la fel de pornita impotriva centralelor nucleare ca tarile enumerate mai sus. In SUA, sprijinul populatiei pentru aceasta forma de energie a ramas constant, in jur de 50%, chiar si dupa accidentul de la Three Mile Island (in 1979), cand niste angajati fara experienta au permis supraincalzirea si topirea miezului unui reactor.

Dupa acel moment industria americana si-a revizuit serios masurile de securitate. Au fost adusi experti de la US Navy (marina americana are cea mai buna reputatie la nivel mondial in domeniul sigurantei nucleare), acestia au examinat standardele de securitate si au creat un organism de inspectie, Institutul American de Operatiuni Nucleare.

Rezultatul? De atunci nu s-a mai inregistrat niciun accident, la niciunul dintre cele peste 100 de reactoare din SUA, ca urmare nu sunt motive ca acestei forme de energie sa nu i se acorde in continuare incredere.

In Franta, situatia este la fel de “pro”. 78% din necesarul de energie electrica al tarii este produs de centralele nucleare, iar factorii politici au declarat ca inchiderea reactoarelor nici nu intra in discutie. La fel, China si India, tari recunoscute pentru apetitul lor energetic in crestere, isi continua planurile de expansiune nucleara, dupa ce si-au revizuit insa masurile de securitate.

Adevarul este, cum spuneam mai sus, ca nu se poate renunta prea usor la centralele nucleare. Ele asigura o energie relativ ieftina, la un cost de doar 6 centi/kilowatt-ora (comparabil cu cel al unei termocentrale), in schimb marea problema este constructia – un reactor poate costa mai multe miliarde de dolari, ca sa nu mai mentionam si costurile retelei electrice aferente.

Investitiile pentru punerea pe picioare a unei industrii nucleare sunt enorme, iar tarile in curs de dezvoltare, care au mare nevoie de acces la surse sigure de energie, nu isi permit asa ceva. Pentru statul Niger de exemplu (al cincilea producator mondial de uraniu) costul constructiei unui reactor ar insemna mai mult de jumatate din PIB-ul tarii. 

Iata de ce in ultimii ani se promoveaza o idee noua – reactoarele de mici dimensiuni, adica unitati modulare cu o capacitate de doar 2-5% din cea a gigantilor folositi astazi, a caror constructie costa mult mai putin.  

Raportate insa la costul per kilowatt-ora produs, ele sunt mai costisitoare si, in plus, problemele de logistica specifice unei centrale clasice raman: e nevoie si aici de personal inalt calificat, de protectie impotriva atacurilor, a furtului de materiale radioactive, a sabotajului si mai ales e nevoie de conditii sigure de depozitare a deseurilor. (Cea mai sigura metoda este ingroparea lor in formatiuni geologice corespunzatoare, cum sunt rocile stabile de granit, unde pot sta fara probleme zeci de mii de ani, dar costurile sunt colosale – un proiect de depozitare a deseurilor prin aceasta metoda in desertul Nevada, proiect intrerupt de administratia Obama, ar fi urmat sa coste 50 de miliarde $.)

Cert e ca nu exista sursa de energie fara dezavantaje. Da, si combustibilii fosili, si sursele regenerabile au propriile lor probleme. Ca urmare, am putea oare vorbi de un punct de echilibru, de o anumita proportie in care sa fie utilizate diferitele surse de energie astfel incat impactul dezavantajelor lor sa fie minim? Si unde ar fi acest punct?

Una pesta alta, energia nucleara asigura in momentul de fata 14% din necesarul mondial de electricitate. Daca renuntam la acesti 14%, ce punem in loc?

Apoi, inainte de a blama foarte hotarat industria nucleara, ar fi bine sa nu pierdem din vedere si un alt aspect: statisticile. Acestea arata ca sectorul nuclear este, totusi, unul foarte sigur. Au fost totusi doar 3 accidente majore in istoria acestei industrii – deja amintitul Three Mile Island (1979), apoi Cernobil (1986) si Fukushima (2011) - dintre care ultimul, cel de la Fukushima, n-a fost cauzat in principiu de incapacitatea de a tine sub control procesul tehnologic, ci mai mult de un ghinion colosal: un cutremur de o magnitudine uriasa, urmat de un tsunami cum nu s-a mai vazut de secole in regiune.    

In acest context, judecand obiectiv, poate ca deciziile francezilor si americanilor de a merge inainte cu energia nucleara sunt deciziile corecte. Asta nu inseamna ca retinerile germanilor sau elvetienilor nu sunt justificate, doar ca trebuie subliniat faptul ca e vorba de retineri de natura emotionala, nu economica - un accident nuclear este  un eveniment dramatic si nimeni nu vrea sa se (mai) confrunte cu asa ceva.

Sursa foto: www.pexels.com