De ce n-a mers comunismul

De ce n-a mers comunismul In comunism, nu existau afaceri private, toata activitatea economica era organizata si controlata de Stat. Statul decidea ce marfuri sa produca economia romaneasca si in ce cantitati, fara nicio legatura cu cererea si oferta, rezultatele fiind dezastruoase: magazine goale (cele alimentare, in primul rand) sau umplute fortat cu produse de calitate proasta, pe care le cumparai strict pentru ca nu aveai altceva la dispozitie.
Cum era viata in urma cu 31 de ani, pe vremea lui Ceausescu? Simplu, Statul iti dadea un loc de munca, Statul te platea (conform postului pe care erai incadrat, nu dupa merit), fara Stat erai zero, Statul te facea complet dependent de sistem.

Chiar daca erai un tip inteligent, cu initiativa si spirit organizatoric, perfect capabil sa pui pe picioare (in interes propriu) o activitate care sa ofere pietei un produs/serviciu util, trebuia sa te multumesti cu jobul oferit de Stat si cu retributia aferenta. In comunism nu existau afaceri private, se mergea pe ideea egalitatii sociale, ceea ce insemna ca nimeni nu avea voie sa fie mai bogat decat ceilalti.

Asta insa doar pe plan intern. Pe plan extern, Romania era nevoita sa functioneze ca un intreprinzator clasic si se lovea fix de marea cerinta a economiei de piata: aceea de a fi competitiv. Pe plan extern nu mai conta ce dicta Ceausescu. Romania era doar un „om de afaceri” interesat sa-si vanda produsele pe piata mondiala si sa obtina astfel banii necesari pentru a se dezvolta (sau a supravietui).

O adevarata struto-camila: comunism in interiorul granitelor, capitalism in exterior, de-asta n-a mers comunismul. Struto-camila aceasta a fost practic imposibil de pus in practica (doar China pare sa fi reusit ceva, dar asta doar in ultimele decenii, cu adaptarile obligatorii in contextul unei economii globalizate).

Sa incerci sa produci in sistem centralizat marfuri competitive in mediul concurential dur din afara granitelor s-a dovedit a fi o prostie. Fara bani de investitii, fara know-how de ultima ora, nu poti sa scoti produse care sa faca fata cerintelor unei piete libere. Pe ce te bazezi? Pe inteligenta si pe creativitatea unor angajati a caror principala preocupare zilnica nu este inovatia tehnologica, ci de unde sa faca rost de mancare pe care sa le-o puna pe masa copiilor?  

Investitii, know-how de ultima ora – pentru aceste elemente vitale ale competitivitatii era nevoie de valuta, pe care Ceausescu n-o putea obtine decat din exporturi. Doar ca aceste exporturi nu erau decat intr-o anumita masura ale unor produse finite (masini, echipamente), restul fiind materii prime si… hrana. Sa vinzi hrana tarii si sa infometezi populatia ca sa obtii valuta pe care s-o folosesti nu pentru investitii, ci pentru a-ti satisface ambitia personala de a achita datoria externa a tarii, e in primul rand inuman. Si prostesc, desigur.

Nu sunt avocatul capitalismului, mai ales al celui salbatic, in care Sanatatea si Educatia sunt lasate de izbeliste pentru ca nu aduc un profit clar si imediat. Fac doar o comparatie, pentru ca tot am vorbit de exporturi: in 1989, exporturile Romaniei au fost de 10 miliarde $, in timp ce in 2019 au fost de 7 ori mai mari.

Desigur, se poate contra-argumenta cu faptul ca in 1989 importurile au fost de 8,4 miliarde $ si de cca 80 de miliarde $ in 2019. Dar daca deficitul comercial actual este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru abundenta incredibila de marfuri alimentare din magazine (am ramas din comunism cu o fixatie pe alimente), marfuri pe care ni le permitem cu totii, eu nu ma plang.