Bugetarismul - sport national in Romania

Bugetarismul - sport national in Romania cheltuieli publicecheltuieli bugetarebugetarimasuri recesiunepensiisalarii

Angajarea la stat a ajuns sa fie prima rezolutie profesionala, atat pentru proaspetii absolventi de studii medii sau superioare, cat si pentru oamenii deja activi pe piata muncii, care vor o reconversie a locului de munca sau a specializarii.
Bugetarii de lux ai Romaniei, care lucreaza in aproape orice institutie publica, ii fac pe angajatii mediului privat, dar si pe tinerii absolventi sa isi indrepte atentia catre posibilitatea de a face si ei parte din sistemul public.

Angajatii din sectorul public se bucura de avantaje la care sectorul privat nici macar nu poate visa. Sporuri, salarii chiar si de 3-4 ori mai mari, desi ocupa aceeasi functie si au aceeasi pregatire cu cei din privat, dar si o munca necorelata cu productivitatea sau competitivitatea, la care se adauga si siguranta locului de munca pe termen mediu si lung.

Sau, cel putin, siguranta era o certitudine pana cand bugetul national a inceput sa sune a gol. Anul pandemic nu mai permite bugetului excentricitatile de pana acum, in privinta cheltuielilor cu salariile si sporurile pentru bugetari. O spun guvernantii si suna ca o muzica simfonica in urechile fine ale analistilor economici, care trag de ani de zile sistemul de alarma si spun ca NU SE MAI POATE ASA. Nu mai putem sa tratam bugetul ca un sac fara fund, e contraproductiv sa cheltuim sume uriase cu aceste cheltuieli nejustificat de mari, dar si sa mentinem un aparat bugetar foarte numeros, menit parca doar sa justifice birocratia,

Daca nu se va schimba ''trendul'', generatiile viitoare sunt compromise. Sistemul a functionat mult si bine, si probabil ar mai fi mers in continuare, daca pandemia nu ne punea capac. El a fost pus pe picioare de aproape toate guvernele anterioare, in incercarea de a-si fideliza o clientela politica, sau din incompetenta de a pune pe picioare masuri economice cu adevarat utile si eficiente, nu doar de a te indatora pentru a creste artificial venituri la stat.

In ultimii ani de guvernare, s-a risipit banul public pe masuri populiste si s-au marit salarii si pensii din bani luati cu imprumut din afara. Cand va veni nota de plata, Dumnezeu stie pe numele cui va fi, dar, cel mai probabil, acolo, intr-un colt al ei, sunt scrise numele copiilor nostri, numele generatiei viitoare, o generatie amanetata deja.

In timp ce avem 0 autostrazi noi, 0 spitale regionale si o Capitala sufoacata de trafic si poluare, care se inunda la fiecare poicica mai serioasa, romanii isi dau coate sa prinda un loc la stat, sa manance o paine mai buna.

Tot pe fondul pandemiei, angajarile sunt blocate. Dar ceea ce pare la prima vedere o piedica, e transformata de baietii destepti si ''fetele bune'', in oportunitate: asa au aparut transferurile intre institutii, care tin azi primele pagini ale ziarelor, starnind stupoare in opinia publica. Da! Astfel de oameni lucreaza la stat. Lucreaza pe bani frumosi. Si, chipurile, lucreaza pentru noi si pentru dezvoltarea noastra. Nu putini fiind oameni cu pregatire profesionala indoielnica, sau chiar fara nici macar o diploma ''goala'', oameni angajati fara niciun criteriu de competenta.

1 din 4 romani lucreaza la stat, peste media Uniunii Europene, unde doar 1 din 6 europeni este angajat in sectorul public. De asemenea, fondurile alocate de Romania catre cheltuielile cu bugetarii erau de 10% din PIB in 2019 si se preconizeaza ca in urmatorii pana in 2022 vor atinge 12%. Media Uniunii este de doar 6% si problema este ca, daca Romania nu va reduce aceste costuri, FMI si Banca Mondiala nu ne vor mai acorda imprumuturi pentru ca nu vor mai avea incredere ca avem de unde sa dam banii inapoi. Si, pe buna dreptate. De unde ii dam?

Sa nu uitam ca Executivul anterior format de PSD, promitea dublari de pensii, in conditiile in care au fost aprobate pensii speciale pentru toti alesii locali din 1992 pana in prezent, pensii ce se vor corela cu pensiile normale, in conditiile in care si parlamentarii au pensiile lor speciale, diurne, mese, decontari de transport si mai reusesc multi sa isi ia si familiile prin destinatii de lux, cica pentru conferinte, e imposibil sa redresam economia. Guvernul a plecat, dar pensii inca promit, incercand sa puna presiune pe actuala coalitie sa majoreze cu 40% veniturile pensionarilor, fara sa indice, nici pana astazi, vreo sursa de finantare sustenabila, care sa poata permite si la anul plata pensiilor. 

Insa cheltuiala cea mai mare o are statul nu cu bugetarii de "carton" precum profesorii, spre exemplu, ci cu angajatii din administratie.


In situatia pe care o traversam in 2021, aceasta ''aventura'' nu mai inseamna doar iresponsabilitate si amanetarea generatiilor viitoare. Inseamna, pe drept, anihilarea oricaror sanse pentru ca economia Romaniei sa aiba sansa sa creasca sanatos, sustinuta de investitii. E timpul sa nu mai consideram ca o ducem bine doar uitandu-ne pe fluturasul de salariu al unui bugetar, ci pe puterea de cumparare, pe inflatie, pe sansele de dezvoltare ale tinerilor absolventi, pe insertia lor pe piata muncii in domeniile in care au studiat, pe performanta, pe masurile de incurajare ale mediului privat (motorul economic al oricarei natii responsabile).