Brandurile comuniste inca pot aduce bani frumosi

Brandurile comuniste inca pot aduce bani frumosi branduri comunistebrifcorderoeugenia

Brifcor, Polar, Pitic, Cico, Eugenia, Quick-Cola... Sunt numele unor marci de bauturi racoritoare si dulciuri ce se comercializau in urma cu 30-40 de ani, in plin comunism, de fapt singurele marci de produse de acest gen care se gaseau pe piata pe vremea aceea. Nici vorba atunci de Coca Cola sau Milka - acestea faceau parte din "paradisul interzis" al capitalismului si, ca urmare, erau imposibil de obtinut. Interesant este insa ca marcile autohtone enumerate mai sus sunt privite acum cu multa nostalgie si simpatie de catre cei si-au trait copilaria in comunism. Acesti oameni ar dori sa simta din nou gustul produselor acelei perioade, ca o intoarcere intr-un trecut plin de lipsuri, e-adevarat, dar care a avut totusi farmecul lui. Iar dorinta lor creeaza, iata, o nisa de piata care merita sa fie exploatata.
Nostalgia dupa produsele epocii comuniste – cam asa ar putea fi numit fenomenul care se manifesta in momentul de fata in randul generatiei cu varsta cuprinsa intre 40 si 55 de ani. E o generatie care imediat dupa Revolutie, odata cu liberalizarea importurilor, s-a aruncat cu lacomie asupra produselor occidentale la care ani de zile nu putuse decat sa viseze, dar care acum, satula de capitalism, isi aminteste cu placere de brandurile romanesti din Epoca de Aur.

Multe dintre acestea, confruntate cu concurenta dura a produselor venite din afara, nu au reusit sa supravietuiasca. Pasta de dinti Cristal a fost inlocuita cu Colgate, bautura Quick-Cola a lasat locul originalului Coca Cola, iar samponul de urzica de la Farmec a cedat terenul in fata mult mai celebrului Head & Shoulders.

Alte branduri romanesti insa s-au descurcat. Cu retete imbunatatite si cu tehnologii de productie noi, ele au reusit sa faca o figura frumoasa si dupa 1989, fiind in cele din urma cumparate pe bani grei de mari companii din strainatate. Exemple:

• Dero, preluat de Unilever in 1995 pentru 15 milioane de dolari
• Arctic, preluat de Arcelik in 2002 pentru 20 de milioane de dolari
• Azuga, preluat de SABMiller in 2009 pentru 7,1 milioane de euro
• Kandia, preluat de Julius Meinl in 2010 pentru 40 de milioane de euro

Sa facem in continuare o scurta trecere in revista a catorva marci celebre din perioada comunista.

 Va mai amintiti de...

...batonul de ciocolata Rom? A fost lansat in 1964, ca un produs simplu si onest, fara artificii inutile, si s-a bucurat de succes. Doar ca in timp reteta sa s-a tot degradat, odata cu nivelul de trai din Romania comunista, laptele si crema de rom fiind inlocuite cu tot felul de minunatii artificiale. Relansat insa in 2005 sub sloganul “Senzatii tari din 1964”, batonul cunoaste acum o a doua tinerete si atinge un volum al productiei de cca 3.500 de tone pe an.

...pantofii Guban? Era mare lucru sa ai pantofi Guban pe vremea lui Ceausescu. Erau de o calitate foarte buna si se gaseau greu, pentru ca mare parte din productia anuala de 30.000 de perechi mergea la export. Iar atunci cand se gaseau le fortau pe romance sa scoata din buzunar chiar si 900 de lei, fiind o incaltaminte de lux, rezervata strict pentru ocazii.

...sucul Brifcor? “Bautura Racoritoare Indigena Fabricata cu Concentrat Original Romanesc”. Conceput in laboratoarele Institutului pentru Valorificarea Legumelor si Fructelor, acest suc a fost produs in toata Romania in anii ’80, iar dupa Revolutie a disparut de pe piata, lasand locul mult-visatelor Coca Cola, Fanta si Sprite. Ulterior, drepturile asupra acestui brand au fost aprig disputate prin tribunale, instanta dand in cele din urma castig de cauza firmei sucevene Consuc SA, care produce acum cca 1.000 de tone de Brifcor lunar.

...tigarile Carpati, Marasesti, Snagov? Fumatorii trecuti de 30 de ani cunosc foarte bine aceste marci. Primele Carpati si Marasesti au fost produse in 1931 la Fabrica de Tigarete de la Sfantu Gheorghe, iar in anii ’70 au inceput sa iasa, pe portile aceleiasi fabrici, si tigaretele Snagov, primele tigari romanesti cu filtru. Istoria acestor marci s-a sfarsit brusc in martie 2010, cand fabrica a fost inchisa si cei in jur de 100 de angajati au intrat in somaj tehnic.

...sapunul Cheia? Era un sapun de corp, cu o caracteristica foarte interesanta: nu avea miros. Si asta pentru ca forurile decizionale ale vremii considerau ca mirosul placut era o caracteristica inutila si care oricum nu-l prea interesa pe proletarul roman. Sapunul Cheia era produs la fabrica Apollo din Galati, care in perioada ei de glorie, la mijlocul anilor ’80, avea 2.000 de angajati. In 1996, fabrica a fost privatizata, iar in 2009 a fost demolata si vanduta la fier vechi.

...bicicleta Pegas, motoreta Mobra? Ambele marci erau realizate la Fabrica Tohan Zarnesti, ca o acoperire pentru adevarata productie, care era cea de armament. Oricum, era o acoperire de succes, pentru ca, cel putin in cazul bicicletelor, treaba mergea foarte bine: practic nu era straduta in Romania pe care sa nu intalnesti o bicicleta Pegas. Motoretele nu se bucurau insa de aceeasi popularitate. Erau promovate ca fiind “rezistente si sigure”, dar faceau obiectul ironiilor populatiei – “Moarte sigura cu cobra, dar mai sigura cu Mobra”. In 2005, linia de fabricatie pentru biciclete si motorete a fost scoasa la privatizare.  

Au mai fost si alte marci celebre in acea perioada: pasta de dinti Cristal, bocancii imblaniti Clujana, salteaua Relaxa, covoarele de Cisnadie, perdelele produse de Siretul Pascani etc. Unele au murit de tot, altele au fost revigorate si relansate pe piata, strategia de vanzare fiind bazata strict pe nostalgia consumatorilor trecuti de o anumita varsta.

Sa spunem insa ca aceasta relansare pe piata a unor produse celebre in comunism nu este o chestiune specifica Romaniei - intalnim ceva similar si in Ungaria, Cehia sau Rusia. Este vorba de fapt de un fenomen mai amplu numit “Ostalgie” (Nostalgia Estului), observat de sociologi inca de la sfarsitul anilor ’90, si care se manifesta prin faptul ca generatia care si-a trait tineretea in comunism are o sensibilitate pentru marcile acelei perioade.  

In spatiul est-european, cele mai cunoscute marci relansate includ sucul Traubi, tenisii Tisza Cipo si batoanele de ciocolata Turo Rudi (in Ungaria), surogatul de cafea Inka (in Polonia), sapunul Jar si sucul Kofola (in Cehia), parfumul Moscova Rosie (in Rusia). Si toate se bucura de succes, gratie, desigur, si campaniilor de publicitate inteligente, cu o doza optima de incarcatura emotionala.

A nu se intelege insa ca acest succes ilustreaza cumva si o simpatie a consumatorilor pentru comunism in sine, pentru perioada aceea sumbra in care figura principala era un stat centralizat si dominat de un singur partid. Intre preferinta pentru anumite branduri comuniste si optiunea politica pentru sistemul comunist nu exista absolut nicio legatura.

Cei care cumpara acum marcile la moda in urma cu 25-30 de ani o fac doar pentru ca vor sa-si aminteasca de tinerete, de cea mai frumoasa perioada a vietii unui om. O perioada pe care, intamplator, ei au trait-o in comunism.