ANALIZA Cum spala bani mafiotii din anii '30 incoace

ANALIZA Cum spala bani mafiotii din anii '30 incoace spalare de banial caponemafiaprohibitiabancheribanci

Acum 94 de ani, pe data de 17 ianuarie 1920, incepea cea mai prolifica perioada din istoria Mafiei: Prohibitia. In SUA, amendamentul 18 facea ilegala producerea, transportul sau vinderea alcoolului, dar o lege nu putea opri dorintele oamenilor. Cererea era atat de mare, incat aproape toata lumea, de la oamenii legii pana la politicieni, erau aproape obligati sa accepte traficul cu bauturi alcoolice. Iar profiturile obtinute erau atat de mari, incat riscurile acestei activitati ilegale le pareau multora nesemnificative.
Gruparile criminale vindeau milioane de sticle cu bauturi alcoolice, iar profiturile erau de ordinul zecilor de milioane de dolari. La inceputul anilor ’20, dictatorul Benito Mussolini a preluat puterea in Italia si multi italieni, in special sicilieni, au ales sa fuga in SUA. Cei mai multi, confruntati cu lipsuri, alegeau sa intre in Mafie pentru a scapa de saracie si a face bani. Iar banii rezultati din traficul cu alcool depaseau cu mult pe cei obtinuti din alte activitati precum taxa de protectie, santajul, pariurile sau prostitutia. Mafia americana a crescut exponential in acea perioada, iar expansiunea ei a continuat mult timp dupa terminarea Prohibitiei, in decembrie 1933.

Sumele uriase de bani obtinute in perioada respectiva, parte dintre ele spalate si introduse in circuitul legal, au permis celor cinci familii mafiote (Bonano, Lucchese, Genovese, Gambino si Colombo) sa domine crima organizata din SUA din anii ’30 pana in anii ’90. Cand alcoolul a incetat sa fie ilegal, Mafia a gasit alte metode de a face la fel de multi bani si de a-i introduce in circuitul legal: pariuri ilegale, camatarie, taxe de protectie, traficul cu droguri, evaziune fiscala si controlul exercitat asupra sindicatelor. La mijlocul secolului XX, se spune ca Mafia se infiltrase in majoritatea sindicatelor din SUA.

Asta a permis administrarea de afaceri cat se poate de legale, multe dintre ele folosite in circuitul spalarii banilor. Acestia aveau firme de constructii, transport, reciclarea deseurilor, utilitati, prin care se rulau sume foarte mari de bani. Aceste activitati legale permiteau si controlul asupra fondurilor de pensii si reprezentau parghii prin care faceau presiuni asupra altor companii sau prin care putea aranja licitatii organizate de stat. Cel putin in New York, cele mai multe proiecte de constructii trebuiau sa primeasca aprobarea celor cinci familii. Activitatea din porturi era controlata in mare masura prin sindicate, iar multe produse valoroase erau furate direct de pe vapor, in urma ponturilor primite. Adevarata putere a mafiotilor a dat-o insa activitatea de spalare a banilor.

Degeaba reuseau sa faca multi bani negri daca nu puteau sa-i foloseasca ulterior, iar Fiscul american era cunoscut inca de atunci ca fiind unul dintre cele mai eficiente pe plan global. Mafiotii au fost obligati sa invete bine lectia dupa episodul arestarii celebrului Al Capone, in 1931, pentru evaziune fiscala. Spalarea de bani este o activitate complexa, care presupune mai multe etape, potrivit site-ului diviziei Organizatiei Natiunilor Unite care se ocupa cu studiul crimei organizate, unodc.org.

In primul rand, banii sunt introdusi in sistem, apoi sunt spalati propriu-zis, si abia apoi integrati in sistem, dupa operatiunea de „albire”. Aceste operatiuni au loc prin cateva metode:

- spargerea unei sume mari in sume mici. De regula, autoritatile se sesizeaza doar cand sunt introduse in sistem sume mari, de peste 10.000 de euro. Insa, daca cineva se duce zilnic la 20 de banci si depune cate 9.000 de euro, probabilitatea de a fi prins este mult mai mica decat daca ar depune o singura data 180.000 de euro. Totodata, acestia pot face achizitii cu sume mici, de regula bijuterii sau produse care pot fi usor vandute ulterior, iar banii albiti sunt introdusi legal in sistem.

-traficul cu bani. Practic, cantitati mari de bancnote sunt mutate in alta tara, care are un regim fiscal mult mai lejer, de regula un paradis fiscal, si depozitate la o banca care nu poate fi obligata de fiscul din tara de origine sa divulge secretul bancar. Exista si conturi numerice, unde un cont este asociat cu un numar sau cu o parola anume, nu cu un nume, iar posibilitatea de a gasi detinatorul banilor este extrem de redusa.

-afaceri legale care presupun rularea unor sume mari de bani intr-un timp scurt. Intr-un cazino sau club de noapte se ruleaza sume mari de bani legali intr-un timp scurt, iar introducerea de bani negri intr-o astfel de companie este mai usoara. Practic, la un rulaj mare de bani legali, devine foarte greu pentru autoritati sa-si dea seama daca sunt invartiti acolo si bani negri.

-firme fantoma. Cei care spala bani pot crea diverse companii fantoma, fonduri de investitii, vehicule investitionale. In functie de tara in care activeaza, regimul fiscal ofera mari facilitati in sensul ascunderii identitatii adevaratului proprietar.

-off-shore. Banii sunt trimisi intr-un off-shore, iar de acolo se intorc ca fiind investitii straine directe, de obicei scapand taxarii. O varianta este plata efectuata catre o firma de avocatura pentru serviciile aduse, iar banii se intorc „spalati” sub forma unor false mosteniri, bonusuri, plata pentru servicii de „consultanta”.

-actionari la banci. Gruparea criminala cumpara un pachet majoritar la o banca mica dintr-o tara cu regim fiscal lejer, iar banii sunt depozitati fara probleme acolo, de unde se intorc „curati”.

-cazinoul. Aceasta este o varianta rapida si eficienta. O persoana intra cu geanta cu bani, cumpara jetoane, joaca putin (cat sa nu piarda prea mult), apoi se duce la casa cu jetoanele ramase si ia banii. Daca intreaba fiscul ceva, sunt bani castigati la cazino, nu?

-pariuri. Banii sunt pusi pe pariuri cu cote foarte mari. Castigurile sunt aratate daca vine cineva de la fisc, pierderile sunt ascunse.

-imobiliare. Cineva cumpara un imobil cu bani negri, apoi vinde si obtine bani albi. In plus, pretul din contract este mai mic decat cel real, platit cu bani cash (si negri).

-salarii la negru. O companie poate avea angajati la negru, platiti cu bani cash. De multe ori se prefera varianta gri: o mica parte din salariu este platit oficial, cat sa nu bata la ochi, restul la „plic”.

-imprumuturi fictive. Cineva poate face depuneri intr-un cont pentru plata unor datorii fictive.

In concluzie, gruparile criminale au avut si au la dispozitie o serie intreaga de instrumente prin care sa spele banii obtinuti din activitati ilegale. Iar avocati si consultanti financiari fara scrupule, platiti cu bani grei, pot face din aceasta operatiune una de rutina. Cineva s-ar putea intreba, pe buna dreptate, daca Al Capone ar mai fi facut inchisoare in 1931 daca ar fi avut consultantii financiari din ziua de azi.

Foto: Wikipedia.