Editorial Dan Manusaride: Sarbatorile de iarna intre traditie si inovatie
isuscraciunnasterepacedumnezeueuropaegipt
Este decembrie, ne apropiem de Sarbatoarea Craciunului si noaptea Noului An si te gandesti ca trebuie sa te pregatesti, sa-ti agati prin casa decoratiunile, sa incepi a adulmeca mirosul dar si noile preturi ale brazilor si, mai ales, sa iti burdusesti frigiderul cu tot ce trebuie pentru ca postul se apropie de sfarsit si organismul trebuie hranit corespunzator. Ne atarnam de usi coronite, ne agatam prin casa ghirlande, ba unii ne mai si impodobim fatadele cu beculete si Mosi Craciuni atarnatori, alergam dupa cadouri, cautam cele mai bune oferte pentru a petrece sarbatorile la munte, dar oare cati dintre noi ne gandim la semnificatia acestei sarbatori sfinte, cea mai importanta a Crestinatatii: Nasterea Mantuitorului?
Cu cativa ani in urma am fost in preajma Craciunului la Praga si am ramas extrem de mirat cand Marek, receptionerul de la hotelul unde am fost cazat mi-a declarat ca este ateu, desi aranja in bradul din receptia hotelului globurile, de un rosu aprins, cu migala si pasiune. Cum mirarea, cu cat este mai mare, cu atat iti deschide apetitul pentru documentare, am descoperit, a doua zi, vizitand Manastirea Prazske Jezulatko, lacasul de cult unde se afla o statuie a lui Iisus Hristos prunc, facatoare de minuni, ca cea mai mare minune a Orasului de Aur este ca nu mai putin de 60% dintre cetateni s-au declarat la ultimul recensamant atei.
In tara noastra exista doar 20.700 de oameni care s-au declarat atei, iar cel mai mare numar se regaseste in Bucuresti, si anume 8.067 de persoane, adica un procent de 0,43%. Extrem de putini! Am putea spune chiar ca ne putem defini ca un stat confesional, profund crestin, din moment ce, la ultimul recensamant 16.307.004 din 20.121.641 de persoane s-au declarat crestin-ortodocsi iar 870.774 romano-catolici.
Din pacate, sarbatoarea asta sfanta s-a transformat pentru multi dintre noi doar in ocazia de a ne impodobi casele, de a manca bine sau a oferi si a primi daruri. Traditiile Craciunului trebuie pastrate cu sfintenie. Trebuie explicate, povestite, rostite ori de cate ori avem ocazia sa o facem, pentru a insufla tinerilor nostri credinta si dragostea pentru ele.
***
Sarbatoarea Craciunului vine chiar dupa solstitiul de iarna (21-22 decembrie) si face parte dintr-un grupaj de sarbatori care la noi mai sunt cunoscute si sub denumirea de Sarbatorile de Iarna. Aceste sarbatori sunt prefatate de Ajunul Craciunului si continua dupa sarbatoarea cea mai importanta a crestinatatii, Nasterea Mantuitorului, cu Anul Nou si sarbatoarea botezului lui Iisus Hristos, Boboteaza.
In traditiile populare romanesti se amesteca obiceiuri populare care sunt de natura crestina, dar si altele care nu au nicio legatura cu crestinismul si sunt mostenite din substratul autohton, trac si geto-trac sau din cel imprumutat de la geti, romani sau chiar de la popoarele orientale. Spre exemplu Ignatul este o sarbatoare care se celebreaza de Sf.Ignatie Teofanul (20 decembrie) si este sinonim cu taiatul porcului (Ignatul porcului) care aminteste de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) in perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Intr-un moment cum este cel de la cumpana dintre anul vechi si anul nou, se sconta pe functlia regeneratoare a sacrificiului.
Colindatul este o datina perpetuata din perioada precrestina. Colindele insa nu trebuie confundate cu cantecele de stea, specifice sarbatorilor crestine de iarna,. Colindele se canta in preajma Craciunului si Anului Nou. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.
Craciun era un zeu solar, de origine indo-europeana, specific teritoriilor locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Timp de peste un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun. In legatura cu Mos Craciun au circulat multe legende. Cele mai multe legende povestesc insa cum Mos Craciun se opune sau impiedica chiar nasterea pruncului crestin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia inseamna moartea Mosului. Traditiile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun", "incarcat cu daruri multe" sunt influente livresti, care au patruns in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Sarbatorile de Craciun dureaza, in sens restrans, trei zile (25-28 decembrie), sau, in sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).
Pomul de Craciun este un brad impodobit, substitut al zeului adorat in ipostaza fitoforma, care moare si renaste la sfarsit de an, in preajma solstitiului de iarna, sinonim cu Butucul de Craciun. Bradul este, in traditia stramoseasca, legatura dintre cer si pamant, simbolul trainiciei si al belsugului. Impodobirea bradului si asteptarea de catre copii a "Mosului", numit, in sud-estul Europei, Craciun, care vine cu daruri multe este un obicei occidental care a patruns de la oras la sat, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Fiul lui Dumnezeu s-a nascut intr-o pestera din Bethleem si a fost infasat de catre Nascatoarea de Dumnezeu, in ieslea dobitoacelor. Nasterea unui mare Imparat fusese prorocita de mult de Vrajitori, care spuneau ca "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, i s-au inchinat Lui si i-au adus daruri, aur, tamaie si smirna. Irod, imparatul iudeilor, temandu-se ca va pierde tronul prin nasterea lui Mesia, a poruncit ca toti pruncii din Bethleem sa fie ucisi. Asa au murit 14.000 de copii, dar Iosif si Maria au reusit sa-L salveze pe Fiul Domnului. Vestiti fiind de un inger, ei au fugit in Egipt. Dumnezeu s-a facut om pentru a nu ne mai vedea cazuti in rele si nenorociri, pentru mantuirea pacatelor noastre. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnaliilor.
Cum s-au intrepatruns cele doua povesti, cea a lui Craciun si cea a lui Iisus? Se spune ca ciobanul Craciun a refuzat sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus.
Fie ca Sarbatoarea Craciunului si ziua Nasterii Mantuitorului nostru Isus sa va aduca intelepciune putere si pace!
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML