Editorial Dan Manusaride: Lloyd's of London: Cum se incheiau pe vremuri afacerile la o cafea
editoriadan manusaridelloyd'slime streetcladiriafaceri
Una dintre cele mai controversate cladiri din Londra este sediul companiei de asigurari si brokeraj Lloyd's, de pe Lime Street, o structura din City, cartierul financiar al metropolei. Cladirea, proiectata de arhitectul Richard Rogers, seamana, din punct de vedere conceptual, cu Centrul Georges Pompidou de la Paris, avand toate functiunile importante plasate intr-o tubulatura aflata la vedere, ca si toate ascensoarele. Desi anul anul trecut s-au implinit 25 de ani de la inaugurarea cladirii, inca se mai discuta despre motivele pentru care o companie atat de traditionalista a ales un proiect atat de nonconformist.
Lloyd’s este una dintre cele mai vechi companii britanice, fiind fondata in 1688 de catre Edward Lloyd intr-o cafenea de pe Tower Street, frecventata de proprietari de vapoare, marinari si comercianti. In 1696, Edward Lloyd a tiparit pentru prima data o pagina de stiri despre siguranta unor rute, cererile de materii prime in anumite porturi si primele de asigurare percepute de cei care asigurau marfa. La vremea aceea, Lloyd’s News, asa cum era denumita tiparitura, a reprezentat primul ziar aparut vreodata la Londra.
Edward Lloyd s-a nascut in 1648 in districtul Canterbury, unde tatal sau avea o afacere in domeniul textilelor. Pe vremea aceea afacerea cu ciorapi era considerata extrem de profitabila, mai toti barbatii purtand ciorapi pana la genunchi. Edward Lloyd a ajuns la Londra in jurul anului 1680, asa cum reiese din evidentele bisericii All Hallows-by-the-Tower, care inregistra orice noi membri ai comunitatii. Londra era pe vremea aceea condusa de de doua mari grupuri de oameni de afaceri: armatorii de nave si bancherii. Iar cele doua grupuri isi aveau fief-ul intr-o zona restransa situata intre Trinity Square Gardens si Tower Of London Park. Tot aici era si Biroul Marinei, o cladire extrem de animata in care se faceau si se desfaceau toate afacerile orasului, legat ombilical de trasportul marfurilor pe Tamisa. Satui sa se mai întalneasca prin parcuri sau pe la colturi de strada, oamenii de afaceri simteau nevoia unui loc in care sa discute in tihna, iar Edward Lloyd a fost omul providential care a speculat dorinta lor, deschizand o cafenea. Afacerile au mers struna, iar in 1691, Lloyd s-a mutat intr-un nou sediu pe Lombard Street, la numai cateva sute de metri de vechea cafenea.
Mutarea s-a dovedit inspirata, noul sediu se afla la o aruncatura de bat de Royal Exchange (Bursa Regala), in mijlocul unui cartier plin de negustori bogati. Ne putem inchipui o camera imensa, cu podeaua lustruita, cu mese si banci pregatite sa-si primeasca clientii deosebit de avuti. Inca de pe-atunci, cafeneaua avea mai mult aerul unui club select decat al unui birt de cartier. Pe mese gaseai intotdeuna, pe langa ceai, cafea si serbet si obiecte de scris, cerneala si hartie. In acest sediu au fost inaugurate, prin 1698, vestitele licitatii „la lumanare”, care incepeau cand se aprindea un ciot de lumanare si se terminau in momentul in care aceasta se stingea, castigand cel care oferise cel mai mult inainte ca lumanarea sa se stinga. Se vindeau incarcaturi de nave, care transportau cafea turceasca, brandy sau butoaie cu vin rosu frantuzesc.
Comerciantii au continuat sa discute afaceri si, mai ales, au incheiat polite de asigurare in cafeneaua lui Lloyd si dupa moartea acestuia, in 1713. In 1774 s-a decis ca participantii la aceste discutii sa fondeze un comitet care va infiinta vestita societate Lloyd, una dintre cele mai vechi si trainice asociatii de afaceri din lume.
In fata cladirii Lloyd’s, de pe Lime Street, merita sa te opresti. Fatada veche a cladirii a fost consolidata si conservata, iar dincolo de ea s-a inaltat cladirea futurista care, dupa mai bine de 25 de ani, mai naste controverse. In interior, birouri in spatii deschise si zeci de rampe de scari rulante. In mijlocul „ringului” un ceas imens cocotat pe sase pilastri vegheaza la scurgerea timpului., pentru ca Lloyd’s Building este o masina a timpului. Doar la parter, intr-un colt, o cafenea mai aduce aminte de inceputurile afacerii. Nimic nu are aici valoarea pe care o are traditia.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML