Cele 7 secretele in afaceri ale milionarilor americani

Cele 7 secretele in afaceri ale milionarilor americani afacerisecretemilionari

                Cele 7 secretele in afaceri ale milionarilor americani

Secretul in afaceri nr. 1. “O crestere rapida îti poate afecta stabilitatea” (Scott Solombrino)

In primul an de colegiu, Scott Solombrino si-a dat seama ca viitorul lui va fi sumbru daca nu reusea sa faca rost de bani pentru intretinere. Gandind pe termen lung, s-a gandit sa demareze o afacere si nu una oarecare, ci una care sa-i nu-i afecteze timpul pentru studii.

Si afacerea ideala pentru el a fost gasita: inchirierea unei limuzine pentru ocazii speciale (perioadele cand nu avea altceva de facut decat sa-si astepte clientii ii lasau suficient timp pentru invatatura). Apeland la economiile lui, in valoare totala de 6.000 de dolari, Solombrino a cumparat o limuzina Cadillac veche de zece ani si a devenit sofer.

Firma sa, Fifth Avenue Limousine din Chelsea, Massechusetts, a obtinut in primul an 60.000 dolari. La absolvirea colegiului, vanzarile atinsesera 2 milioane dolari, iar compania, care acum avea 100 de angajati, detinea 32 de limuzine. Mai tarziu, compania s-a asociat cu gigantica firma Dav El Chuffeured Transportation Network, iar in 1987, Solombrino a platit 12 milioane dolari pentru cumpararea acestei companii si a tuturor filialelor sale raspandite pe intregul glob. Pentru a-si permite aceasta achizitie, Solombrino a fost nevoit sa coopteze doi parteneri minoritari, dar aceasta numai pentru o perioada de doi ani, el preferand o dezvoltare lenta, pierderii controlului asupra firmei.

Secretul in afaceri nr. 2. “Dedica-te afacerii, nu o face doar ca pe o activitate colaterala. Daca ai o idee si crezi cu adevarat în ea, dedica-te realizarii ei din tot sufletul.” (John Chuang)

Inca de pe vremea cand erau studenti la Harvard Business School, in Boston, John Chuang si cei doi parteneri ai sai au inceput sa faca afaceri. Avand drept sediu propriul dormitor, ei si-au folosit computerul  Machintosh pentru a presta servicii de grafica si tehnoredactare (DTP). Desi initial ei sperau numai sa castige ceva bani in plus, acesti intreprinzatori in devenire si-au dat seama ca exista o uriasa piata neexploatata pentru acest tip de activitati.

In 1986, depasind etapa “de dormitor”, cei trei au amenajat un sediu in apropiere cu 5.000 dolari imprumutati de la banca. Rapid, ei au devenit populari printre studentii si oamenii de afaceri din zona, multi dintre ei neavand un computer Machintosh.

Acest fapt i-a dat lui Chuang si partenerilor lui o idee: erau suficienti oameni care stiau sa foloseasca un PC compatibil IBM, dar ii puteai numara pe degete pe cei care erau familiarizati cu sistemul Macintosh. In 1987 echipa a schimbat domeniul de activitate al firmei, transformand-o intr-o agentie de plasare temporara a fortei de munca, specializata in utilizatori Machintosh si au redenumit-o MacTemps. In 1988, compania avea deja filiale in New York City si San Francisco.

Dar mai exista totusi o problema. Noutatea acestui fel de afacere a facut bancile aiba dubii in acordarea unor imprumuturi. “Primul nostru imprumut de 5.000 dolari l-am primit dupa luni intregi de negocieri. In principiu, eram doar niste copii cerand un imprumut in scop comercial si a trebuit sa ducem o munca de lamurire asidua ca sa ii convingem ca vom returna banii inainte de scadenta.” 

Compania are acum filiale in 35 de orase din sapte tari, iar personalul s-a largit cu specialisti PC, specialisti Internet si artisti graficieni. Toate indiciile arata ca nu este vorba numai despre un succes temporar.

Secretul in afaceri nr. 3. “Perseverenta este rasplatita.” (Stacey Kanzler)

De ce este Stacey Kazler o persoana deosebita? Pentru ca aceasta femeie, fondatoarea companiei Sandbagger (Wauconda, Illinois) nu numai ca a contribuit la salvarea caselor unor oameni, dar, poate, si la aceea a vietilor lor. Ironic, totul a inceput destul de simplu. In timp ce urmarea la televizor un reportaj despre inundatiile de pe coasta de vest a Americii, a fost socata sa observe ca militarii umpleau sacii de nisip cu mana. “In ziua de astazi?! Nu-mi venea sa cred ca nu existau masini care sa umple automat sacii”, isi aduce ea aminte.

Bazandu-se pe experienta acumulata in timpul cat a lucrat ca angajata a firmei de excavatii a sotului ei si folosindu-si fertila ei imaginatie, Stacey a construit rapid o masina de umplere automata a sacilor cu nisip. “Dupa doua saptamani, Garda Nationala testa deja primul nostru prototip.” Este estimat ca Sandbagger face munca a 40 de oameni, iar modelul aparut ulterior, un Sandbagger motorizat, are o performanta cu 500% mai mare. “De multe ori ni se atribuie salvarea unor comunitati intregi.”

Totusi, desi datorita lor compania continua sa creasca, Stacey este satula de catastrofe naturale. Ea si-a schimbat preferintele in materie de programe TV: acum nu mai urmareste prognoza vremii.

Secretul in afaceri nr. 4. “Cauta ce lipseste de pe piata” (Dennis Telfer)

 Dave Klimkiewicz, Dennis Telfer si Steve Lake au intrat in lumea oamenilor de afaceri de succes datorita curajului lor de a se aventura pe piata skateboard-urilor. “A fost ceva cu totul special”, spune Dennis Telfer in timp ce explica de ce el si prietenii lui (Klimkiewicz si Lake fiind mari iubitori ai acestui sport) au decis sa infiinteze o firma producatoare de skateboard-uri, specializata in fabricarea modelelor lungi, caracteristice anilor ’70, total diferite de cele de dimensiuni reduse din ziua de azi. “Ceilalti producatori radeau de noi.”

Dar acum nu mai rad. “Multe firme ne urmeaza exemplul”, observa Telfer. “Stilul nostru a creat o noua tendinta in acest domeniu.” Desi, desigur, acum par niste vizionari, fondatorii companiei Sector 9, cu sediul in San Diego, recunosc inceputul modest, primul skateboard fiind fabricat in curtea din spatele casei lui Telfer. Totusi, credinta ferma ca exista o piata neexploatata pentru skateboard-urile lungi, mai stabile, dar mai greu manevrabile, i-a sustinut pe cei trei intreprinzatori. Acum insa, a venit si timpul lor. “Este foarte ciudat”, spune Telfer, care supervizeaza partea de design. “Chiar daca pana acum nu am stiut sa merg pe skateboard, mi-au placut intotdeauna.”

Secretul in afaceri nr. 5. “Nu îti poti schimba idealurile in fiecare zi. Unii intreprinzatori isi modifica orientarea destul de des, dar eu cred ca trebuie sa iti urmezi instinctul si sa mergi pana la capat.” (Katrina Garnett)

In ciuda faptului ca reclama companiei infatiseaza o splendida fotografie a Katrinei intr-o fermecatoare rochie de seara neagra, ea este cu mult mai mult decat un alt chip atragator. Dupa ce, in cadrul slujbei ei anterioare, a condus o puternica echipa de 300 de programatori, Garnett a decis sa-si infiinteze propria ei firma de software, concentrandu-se pe aplicatiile integrate ce permit diferitelor programe sa comunice intre ele.

In timp ce confratii ei isi cautau norocul  in salbatica lume a Internet-ului, Garnett nu vedea nici un potential in acea directie. “Am observat nebunia Internet-ului, dar nu m-a interesat acel domeniu. Am considerat ca aplicatiile de conectare erau calea de urmat.” Cu ajutorul unor investitori ca Intel, J.D. Edwards si Compaq, plus o mare parte din propriile economii, Garnett a fondat CrossWorlds. Aplicatiile ei de conectare au atras atentia unor clienti precum Siemmens AG, Bay Networks si Hewlett-Packard, iar compania a atins vanzari de 10 milioane de dolari in primele sase luni de la infiintare.

Secretul in afaceri nr. 6. “Reinvesteste toti banii castigati inapoi în companie ca sa poti creste.” (Stephen Kahn)

Poti crede ca, daca ai identificat o bresa perfecta a pietei si ai destule surse de capital, este suficient pentru a porni o afacere. Dar acesta nu s-a dovedit adevarat in cazul lui Christopher Edgar si Stephen Kahn. In ciuda relatiilor lor in domeniul bancar, Edgar si Kahn au trebuit sa caute finantare mult mai aproape de casa atunci cand au avut nevoie de capital pentru a lansa Delia's, un catalog de produse pentru adolescenti si tineri ce cuprindea, printre altele, articole de imbracaminte, incaltaminte si accesorii, precum si obiecte de uz casnic. “Am perseverat si am inceput sa strangem bani de la rude si de la prieteni”, spune Kahn.

La randul lor, parintii au apelat la prietenii lor atunci cand a trebuit sa angajam oameni pentru a porni afacerea. “Am avut parte de un ajutor incredibil pentru a ne rezolva problema personalului”, spune Kahn, a carui companie mai detine Girl, o revista pentru adolescente difuzata prin Internet, lantul de magazine Screem! si o firma de comercializare a articolelor sportive, TSI Soccer. “Ai nevoie de oameni dedicati companiei, care sa lucreze dupa un program inuman, in timp ce tu iti construiesti afacerea.”

Secretul in afaceri nr. 7. “Urmeaza-ti pasiunea, nimic nu este mai important. Pasiunea te ajuta sa treci peste orice dificultate si iti da increderea de care ai nevoie.” (Billy Baldwin)

Billy Baldwin, fondatorul unei companii ce are sediul la New York City si se ocupa cu producerea si livrarea de fursecuri si prajituri comandate prin posta, este indragostit de munca lui. Dar el nu a uitat anevoiosul drum pe care l-a urmat pentru a ajunge la succesul actual. Nu i-a dat uitarii nici pe milioanele de americani care au de infruntat acelasi dusman ca si el: dislexia, o boala cu care el a trebuit sa lupte intreaga viata. “La scoala a fost greu. Trebuia sa muncesc de 10 ori mai mult decat oricare alt coleg.”, spune el.

Astazi, Baldwin doneaza un procent din profiturile firmei Cookie Island Centrului International Webb pentru Dislexie, o organizatie pe care a infiintat-o impreuna cu Dr. Gertrude Webb, o doamna careia el ii este profund recunoscator. Pe vremea cand era la colegiu, Dr. Webb i-a sugerat sa se concentreze mai curand asupra punctelor lui forte decat asupra dificultatii de a invata, si acest lucru l-a ajutat mult.

Eforturile lui au dat roade atunci cand, impreuna cu fratele sau, Ted, a inceput sa imagineze o serie de povesti si personaje pentru a da viata prajiturilor lor, pregatite dupa retete proprii. Conceptul de marketing unic al companiei se bazeaza pe legenda inventata de Baldwin a Insulei Prajiturilor (Cookie Island) si a tribului Gogoasa.

Baldwin doreste sa largeasca gama produselor pe care le comercializeaza in prezent, cu unele noi ca: cereale, ulei de plaja sau imbracaminte pentru copii. Desi fratele sau s-a retras din afacere chiar de la inceput, Baldwin nu arata nici un semn ca si-ar pierde spiritul intreprinzator. “Vreau sa fiu intotdeauna sigur ca produsele noastre sunt de cea mai buna calitate”, spune el.

Silvia Bucsan