Povesti adevarate, povesti inventate. Carol al II-lea, vinovatul "de serviciu" al istoriei nationale (VI). Coruptie, spagi, comisioane in "Afacerea Skoda"

Povesti adevarate, povesti inventate. Carol al II-lea, vinovatul de serviciu al istoriei nationale (VI). Coruptie, spagi, comisioane in Afacerea Skoda "Afacerea Skoda" a izbucnit la inceputul anilor 1930 pe marginea contractului incheiat de statul roman, la 17 martie 1930, cu uzinele cehoslovace de armament Skoda. La data semnarii contractului, prin care se dorea modernizarea dotarii Armatei romane, prim-ministru era, din partea Partidului National Taranesc, Iuliu Maniu.
Carol nici macar nu se gasea "la locul faptei"

Valoarea contractului a fost de 7 miliarde de lei si s-a dovedit ca a fost semnat in conditii extrem de dezavantajoase pentru Romania. Propaganda comunista l-a aratat cu degetul, ca principal vinovat de incheierea si de derularea contractului cu Skoda, pe Regele Carol al II-lea.

Au fost descoperite liste codificate ce contineau cuantumul spagilor si al comisioanelor platite, dar numele beneficiarilor erau scrise codificat, astfel incat acestia nu au fost identificati niciodata.

Cei care l-au acuzat pe Carol al II-lea de incheierea veroasei afaceri nu au tinut seama de un lucru: la data semnarii contractului (17 martie 1930), Carol se gasea in strainatate, ca simplu cetatean roman, dupa ce renuntase la Tron in anul 1925. Carol s-a intors in tara si a revendicat Coroana Romaniei abia la data de 6 iunie 1930, asadar nu avea cum sa fie implicat in negocierea contractului cu Skoda si nici sa beneficieze de spagile platite de uzinele cehoslovace responsabililor romani cu putere de decizie.

Inca din 1931, generalul Constantin Stefanescu Amza (1875-1964), un apropiat al Regelui Carol al II-lea si ministru al Armatei in Guvernul Nicolae Iorga (18 aprilie 1931-5 iunie 1932) i-a semnalat suveranului, care-i solicitase sa ancheteze dedesubturile "Afacerii Skoda", o multime de nereguli, atat in prevederile contractului cat si in modul de derulare a acestuia.

Pentru ca a raportat Regelui neregulile din contract, generalul a fost supus, dupa cum insusi spune, unei "salbatice prigoane" careia i-a rezistat doar fiindca a fost sustinut de Carol.

Reproducem, in premiera, in transcriere dupa documentul original, a doua parte a memoriului adresat de generalul Constantin Stefanescu Amza Regelui Carol al II-lea in decembrie 1935, memoriu in care generalul face o recapitulare a "Afacerii Skoda":



Carol a cerut generalului Amza o ancheta in chestiunea contractului

(…) Contactul meu cu chestiunea Skoda are 2 puncte foarte importante, unul initial, altul terminal, si care, singure, explica in buna parte aceasta chestiune.

a) Cel initial: Cand toti noii Ministri ai Cabinetului Dl profesor Iorga (prim ministru al Romaniei in perioada18 aprilie 1931-5 iunie 1932, nota autorului) am depus juramantul, la Palat, in seara de 19 april 1931, fata de marea framantare ce era in armata si de rumoarea produsa de tratativele ce se duceau pentru facerea contractului in conditiuni foarte oneroase pentru Stat si care devine o chestiune politica, Majestatea Voastra mi-ati recomandat sa ma ocup de chestiunea Skoda.
Am inteles, in tot adancul lui, scurtul si cuprinzatorul ordin al Majestatii Voastre.

b) Cel terminal. Dupa descinderea facuta de agentii fiscului la birourile Reprezentantei Skoda, in martie 1933, si dupa rasunatoarele dezbateri din Camera si discursurile fulminante ale Domnului Doctor Lupu (dr Nicolae Lupu, om politic, membru in conducerea Partidului National Taranesc, n.a.) – in care s-au produs si nume – iar Seletzki (Bruno Seletzki, reprezentantul Skoda in Romania, n.a.) fiind inca liber, am venit la Palat, voind sa vorbesc Majestatii Voastre in aceasta chestiune si sa comunic M.V. ca opinia publica, indusa in eroare, vorbia tot felul de lucruri si sa propun Majestatii Voastre arestarea lui Seletzki.

Prin Dumitrescu (Constantin «Puiu» Dumitrescu, secretarul personal al Regelui Carol al II-lea, n.a.) mi-a spus ca nu pot intra la M.V. dar sa va scriu ce am de comunicat. In biroul lui Puiu Dumitrescu v-am scris o scrisoare in care va faceam unele comunicari si propuneam M.V. arestarea lui Seletzki. Prin Dumitrescu a dus scrisoarea la M.V.

Fapt este ca aplicarea Starei de asediu (instituita in tara la 5 februarie 1933, pe fondul unor ample miscari sociale generate atat de comunisti cat si de legionari, n.a.) fiind incredintata generalului Uica (dupa instituirea Starii de asediu, generalul Nicolae Uica a devenit comandantul militar al Capitalei, n.a.), pe atunci Comandant al Corpului 2 Armata si pus in acel loc dupa cererea si recomandatia guvernului de atunci lasa de dorit intrucat generalul Uica era impiedicat a dispune arestarea lui Seletzki.

Eu, ca Inspector general de Armata, avand in Circumscriptia mea si Corpul 2 armata, si cum la Seletzki se gasisera documente militare in legatura cu pregatirea de razboi a Armatei si cum aceasta indatorire incumba exclusiv Inspectorului general de Armata, intervenirea mea pe langa M.V. pentru arestarealui Seletzki a fost incadrata in cadrul atributiunilor Comandamentului ce exercitam in ostire.

Prin Dumitrescu (Constantin «Puiu» Dumitrescu, n.a.) a comunicat unor persoane din guvern intervenirea mea pentru arestarea lui Seletzki, ceea ce a infuriat guvernul trecut (al treilea mandat de prim-ministru al lui Iuliu Maniu, 20 octombrie 1932-13 ianuarei 1933, n.a.) impotriva mea.

Intervenind si Dl Dr Nicolae Lupu, Seletzki a fost arestat.



Aceasta intervenire a mea, adaogata peste oprirea contractului, a produs acea salbatica prigoana ce s-a dezlantuit atunci impotriva mea de catre persoanele afiliate Skodei, fara precedent in analele noastre si care a durat pana la venirea guvernului liberal de azi.

Carol al II-lea il ajuta personal pe generalul Amza

Fara inaltul si binevoitorul sprijin al Majestatii Voastre as fi fost distrus, cu toata sfanta dreptate ce o aveam si cu tot marele serviciu ce am adus Armatei si Tarei.

Am rezistat, Majestate, ca un stejar puternic in mijlocul acestui formidabil uragan, care n-a reusit sa-mi schimbe nici sufletul, nici moralul, nici taria principiilor mele de adanc respect, in serviciul Tarei si in serviciul Tronului.

Nimic nu s-a schimbat, Majestate, din structura sufletului meu. Am ramas cu aceleasi virtuti cu care am venit in capul Ministerului Armatei in 1931, dublate de o temeinica constiinta a situatiunei reale din armata, castigata prin inspectiunile neintrerupte ce fac Unitatilor si Institutiunilor militare din Inspectoratul meu si prin manevrele pe care le-am condus in acest rastimp in Transilvania si la vest de Bucuresti.



Cei 40 de ani, neintrerupti, in serviciul Armatei mi-au dat nu numai capitalul experientei profesionale ci si un bogat material de cunostinte a societatei noastre in toate directiunile si framantarile vietei de azi (...)