Povesti adevarate, povesti inventate. Carol al II-lea, primul Rege nascut roman, vinovatul "de serviciu" al istoriei nationale (IV). Inspirat de marea iubire a lui Dante

Povesti adevarate, povesti inventate. Carol al II-lea, primul Rege nascut roman, vinovatul de serviciu al istoriei nationale (IV). Inspirat de marea iubire a lui Dante Carol al II-lea, Rege al Romaniei intre 1930-1940, nu a fost, asa cum l-au infatisat detractorii din epoca dar, mai ales, propaganda comunista, un individ grobian. Dimpotriva: a avut o educatie solida si o cultura vasta, iar documentele pe care le publicam, in premiera, in acest episod, o dovedesc cu prisosinta.
Foarte putin cunoscut este faptul ca Regele Carol al II-lea a cochetat el insusi cu literatura. Intr-un caiet format A5, cu coperte cartonate, s-au pastrat cateva texte in proza si cateva poeme scrise de principele Carol in anul 1916, pe cand avea 23 de ani. Unele dintre ele sunt scrise in romana, altele in franceza si probeaza o stapanire impecabila a celor doua limbi.

Caietul se deschide cu un motto, scris de mana de Carol, un motto pe care l-a ales din "Vita nuova", capodopera de tinerete a lui Dante Alighieri, poetul florentin care a trait intre anii 1265-1321.

Merita sa zabovim putin asupra acestui motto. "Vita nuova" a fost publicata de Dante in 1295, la scurta vreme dupa moartea lui Beatrice, marea dragoste, nemarturisita si neimpartasita, a poetului. Cartea contine 31 de poeme si 42 de proze.

Beatrice, marea iubire a lui Dante, a fost un personaj real. Viitorul poet a intalnit-o pentru prima oara pe cand amandoi erau copii si s-a indragostit pe data.

Dante a mai intalnit-o apoi pe Beatrice de cateva ori, de fiecare data intamplator, dar nu i-a marturisit niciodata dragostea.
Chiar si dupa ce Beatrice s-a maritat, Dante era fericit s-o stie macar prin preajma si s-o poata privi cateodata. Nu i-a vorbit niciodata, nici nu a atins-o.

Dar Beatrice a murit tanara, la 24 de ani, si tot ce nu a indraznit sa-i spuna in timpul vietii, Dante i-a scris in "Vita nuova" si a inclus-o, ca personaj care-l calauzeste pe autor spre Paradis, in cea mai cunoscuta scriere a sa, "Divina Comedie".
Alegerea drept motto a citatului din "Vita nuova" pentru caietul sau cu poeme si proze spune multe atat despre cultura principelui Carol cat si despre starea sa de spirit din epoca.



Iata unul dintre poemele scrise de Carol, intitulat "Singuratate":

"In serile de toamna triste/ Cand cerul e incarcat de nori/ Cand tanguitul cel amarnic/Al vantului iti da fiori…// Cand se desbraca toti copacii/ De-a frunzelor impodobire/ Cand vine iarna cu incetul/ Umpland de frig intreaga fire…// In serile acelea triste/ Duioase si fermecatoare/ Las doru-mi gales catre tine/ Pe-a cantului aripi sa zboare// De te-o intalni sa-ti aminteasca/ De clipele de mult uitate/ Sa-ti spue cat de mult eu sufar/ In trista mea singuratate"



Sau un altul, "Ce-ti pasa? ", compus in tehnica monorimei:

"Ursuzaʹi vremea, schimbatoare/ Se sbucium frunzeleʹn valtoare/ Seʹndruma carduri de cocoare/ Spre tarile scaldateʹn soare// Departeʹs… ce le pasa oare/ Caʹn urma lor se stinge-moare/ Bogata codrului splendoare/ Si plang duioasele izvoare?...// Ca stolurile de cocoare/ A mele ganduri calatoare/ Seʹndrum spre tine  - al vietei soare// Streineʹti sunt, ce-ti pasa oare/ Ca sufletuʹmi se stinge-moare/ Cand viata ta e-o sarbatoare!"



Un alt poem: "Un soare"



"Cu gandul cand spre tine cat/ Siʹncet te chem pe nume/ Un soare mandru tu-mi apari/ Cum altu nu-i pe lume// Si cat de mica in fata ta/ Sunt eu! - mai mult o umbra -/ Pe langa zid cand ma strecor/ In haina mea cea sumbra// O soare drag, indepartat/ Ce nu cobori tu? – Vina/ La piept sa-ti cad, sa ma topesc/ Eu umbra in lumina…"

Scrise de principele Carol cu mai bine de 100 de ani in urma, aceste poeme sunt publicate, aici, pentru prima oara.

Va urma