Povestea lui Nicolae Iliescu, chelnerul-comunist, eroul dintre frapiere, spusa de el insusi

Povestea lui Nicolae Iliescu, chelnerul-comunist, eroul dintre frapiere, spusa de el insusi La scurta vreme dupa ce comunistii au uzurpat puterea in Romania, nu putini au fost cei care au pretins ca sunt vechi luptatori ilegalisti sau "simpatizanti" ai acestora, pentru a obtine te miri ce foloase. Unele dintre misivele adresate de pomanagiii noului regim conducerii de partid s-au pastrat in arhive si par a fi note de lucru pentru un text umoristic al lui Caragiale. Asa cum este cazul petitiilor chelnerului-revolutionar Iliescu Nicolae, care a luptat, urcat pe mese, cu "elementele descompuse" ale regimului de odioasa amintire burghezo-mosieresc.
Chelnerul Iliescu Nicolae a trimis conducerii Partidului Comunist doua documente prin care dorea sa demonstreze adeziunea sa la cauza justa a luptei cu "dusmanii de clasa".

In "Autobiografia" sa, Iliescu Nicolae a scris:

"(…) Am plecat de acasa la varsta de 12 ani. Ajuns la Bucuresti am imbratisat meseria de chelner, am facut ucenicia la Capsa si Splendid, am fost atras de miscarea muncitoreasca pe atunci in Piata Amzei (…)

Am cetit si raspandit brosuri si «Viata muncitoare» organ al miscarii muncitoresti pe vremea aceea. Am luat parte la lupta sindicala (…) in Uniunea Lucratorilor chelneri din Romania (…)

Am activat in Sindicatul Ospatari (…) am luat parte la greva generala (?!, nota autorului), fiind arestat."

"(…) dupa o detinere de 8 luni am fost eliberat nu mai puteam lucra nici intrʹun local. Dar asta nu mʹa descurajat sa lupt inainte (…)"
Cu toate ca nu mai era primit la lucru in nicio crasma, vajnicul comunist nu s-a dezis de nobilele sale idealuri si a continuat lupta de clasa prin localurile bucurestene:

"Am luptat si solutionat conflicte partiale (?!, n.a.) in mai multe localuri unde erau frecventate de burjui la Capsa, Elizeu, Princiar, Jubileu (…)

Asta-i numai o parte din activitatea si trecutul meu. Tovarasi cercetati si va veti convinge ca cele relatate de mine sunt adevarate. Astazi dupa un trecut de aproape 40 de ani in miscarea muncitoreasca sunt o epava! (…) duc greul cu mica pensie de 1.400 de lei care o iau de la Casa asigurarilor Sociale datorita tov. Stefan Voitec si Ganescu, pensie pe care as ruga calduros Comitetul Central daca ar fi posibil sa intervina forurilor in drept pentru a fi marita (…)



Emotionante si inaltatoare formule de incheiere

Rog Tov. a cerceta si a gasi o modalitate pentru ca sa pot trai restul zilelor impreuna cu tovarasa mea de viata ca si ea a suferit destul lipsa mea din mijlocul familiei (…) "

Finalul "Autobiografiei" chelnerului-revolutionar Iliescu  Nicolae este fulminant:

"In asteptarea raspunsului primiti salutul meu muncitoresc!

Traiasca Partidul Muncitoresc Roman!

Traiasca Republica Populara Romana!

Traiasca a 31-a aniversare a Revolutiei Socialiste din Octombrie! (asadar, documentul dateaza din anul 1948, n.a.)

Jos imperialismul provocator la un nou razboi.

Traiasca in veci prietenia romano-sovietica!

Traiasca Confederatia Generala a Muncii!"



Probabil ca documentul trimis de ospatarul-revolutionar conducerii de Partid nu a avut efectul dorit de acesta, astfel incat, la o vreme, petentul revine cu o noua misiva, intitulata "Memoriu" si adresata, de aceasta data, Federatiei Nationale a Fostilor Detinuti si Internati Politici.

Chelnerul-revolutionar s-a cocotat pe masa la restaurantul Enachie

Pentru a-i convinge pe cei in drept sa-i mareasca pensia, Nicolae Iliescu, ospatarul-comunist-revolutionar relateaza momentul de varf al luptei sale din ilegalitate:

"(…) Ultima mea arestare a fost in August 1929, cand am condus greva de la restaurantul Enachie si am luat pe toti lucratorii dela banchetul care se sarbatorea inabusirea grevei de la Lupeni (este vorba despre greva minerilor de la Lupeni, din august 1929, greva reprimata cu ajutorul armatei si care s-a soldat cu peste 20 de morti si 200 de raniti, n.a.) la care au luat parte si fostii deputati alesii muncitorilor, tradatorii Jumnea, Sarbu si Flueras in cap cu demagogul Trancu Iasi fost ministru al muncii pe vremea aceea (in 1929, prim-ministru era Iuliu Maniu, iar ministru al muncii a fost, de fapt, Ion Raducanu. Grigore Trancu-Iasi a fost, intr-adevar, ministru al muncii, dar intr-un Guvern anterior, condus de generalul Alexandru Averescu, n.a.).



Mʹam urcat pe masa si am tinut a mia cuvantare spunand intre altele: Sindicatul lucratorilor chelneri fiind o fractiune a Partidului Socialist nu poate servi aceasta masa, deoarece pe Valea Jiului si Lupeni curge sange! Si aici curge sampanie! (…) Jos reactiunea!... Dupa aceia am luat lucratorii si am plecat cantand «Internationala»"

"Memoriul" se incheie cu aceeasi solicitare, pentru "o mica pensie cu care sa pot face fata greutatilor de zi cu zi si acele 2 drumuri pe C.F.R. cu 75% reducere, unde sa ma pot deplasa in cautarea sanatatii."

Povestea ospatarului care, intr-un elan revolutionar, s-a urcat pe o masa a restaurantului bucurestean Enachie strigand "Jos reactiunea!" ramane deschisa. Nu vom sti niciodata daca omul a primit sau nu suplimentul de pensie solicitat, nici daca a mers la bai cu 75% reducere la C.F.R.

Arhivele, insa, pastreaza pentru eternitate faptele de vitejie ale chelnerului Nicolae Iliescu, eroul dintre frapiere.