O incursiune prin jurnalul Lenutei Ceausescu (I). Astazi, biografia neretusata plus, bonus, o secventa de amor
In jurul cuplului Elena si Nicolae Ceausescu au circulat, inca inainte de 1989, nu putine "legende". Pe unele dintre acestea, Nicolae le confirma cu fiecare discurs public pe care-l rostea intr-o limba romana nu doar de lemn, dar si aproximativa. Despre sotia sa, Elena, se spunea ca este de o rautate care n-ar fi fost intrecuta decat de prostia personajului. Cum a fost, cu adevarat, Elena Ceausescu? Vom afla raspunsul rasfoind, impreuna, cateva dintre agendele in care tovarasa academician doctor inginer isi transcria gandurile si facea socoteli misterioase.
Dar, inainte de a deschide agendele care contin consemnarile olografe ale Elenei Ceausescu, nu strica sa facem un scurt popas la biografia (neretusata) a tovarasei.
Lenuta (Elena) Ceausescu s-a nascut la 7 ianuarie 1916, in satul Petresti (judetul Dambovita), ca al doilea copil al lui Nae si al Alexandrinei Petrescu.
Clasele primare le-a facut la Petresti, dar in clasa a IV-a (pe cand avea 14 ani) a ramas repetenta.
Dupa cativa ani a plecat din satul natal si s-a stabilit la Bucuresti, la fratele sau mai mare, Gogu si la sotia acestuia, Adela.
In 1937, Elena a devenit membra a Partidului Comunist, iar doi ani mai tarziu, la o chermeza muncitoreasca, l-a cunoscut pe junele revolutionar Nicolae.
De la muncitor necalificat la academician doctor inginer si savant de renume mondial
La Bucuresti s-a angajat ca muncitoare necalificata la o fabrica de medicamente, apoi ca ucenica la fabrica de textile Jacquard. Dupa 23 august 1944 a izbutit sa se angajeze ca laboranta si, in 1945, a ajuns secretara la Ministerul Afacerilor Externe, functie din care a fost demisa pentru incompetenta.
In decembrie 1947, cu doar cateva zile inainte de abdicarea fortata a Regelui Mihai, Lenuta s-a casatorit cu Nicolae Ceausescu.
Dupa ce comunistii au uzurpat integral puterea in Romania, Elena a urmat un soi de curs fara frecventa la Facultatea de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti si a intrat in posesia unei diplome de inginer chimist.
Cu aceasta diploma in buzunar, in 1957 a fost angajata cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Chimice din Bucuresti (ICECHIM).
In biografia sa, o data de referinta este 20 martie 1964, cand Elena Ceausescu s-a inscris la doctorat. Si-a sustinut teza (care trata polimerizarea stereospecifica a izoprenului) in anul 1967.
Inca din 1964 a fost promovata ca director al ICECHIM, iar in perioada 1972-1980 a ocupat functia de director al Institutului Central de Chimie.
In anul 1976, Lenuta de la Petresti a devenit membru titular al Academiei Romane.
A urmat apoi un val de titluri stiintifice, distinctii si medalii primite de la o multime de universitati de prestigiu din intreaga lume. Lenuta devenise "savant de renume mondial".
Pe plan intern, s-a cocotat pe pozitii foarte inalte in organizatiile de partid si de stat, dirijand din umbra mai toate numirile de "cadre", astfel incat biroul ei din sediul Comitetului Central al PCR ajunsese sa fie cunoscut drept "Cabinetul 2".
Une histoire dʹamour…
Ar fi pacat sa ne oprim aici cu aceasta prima incursiune in biografia si IQ-ul "tovarasei" fara sa relatam o scena din povestea de amor a tinerilor Lenuta si Nicolae. Povestea a fost consemnata pentru posteritate de Niculina Ceausescu (sora lui Nicolae), primul nascut (din 10 copii) ai cuplului Andruta si Lixandrina Ceausescu.
Amintirile Niculinei Ceausescu au fost consemnate in fostele Arhive ale Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, in Dosarul "Rusu Niculina (fosta Ceausescu) - Amintiri".
Iata povestea, asa cum a istorisit-o Niculina:
"Tot un episod din timpul detentiunii de la Jilava (1940-1944, ultima detentie a lui Nicolae Ceausescu, nota autorului) a fost si urmatorul: Nicolae suferea de dinti si sub pretextul ca vine sa se trateze, venea deseori la Bucuresti, insotit de catre un militar. Unii dintre acestia ii devenisera mai apropiati si chiar cu unul dintre ei s-a si fotografiat (…) Intr-una din dati a venit ca de obicei insotit de un sergent (…) cum o fi aranjat el cu sergentul, caci l-a convis pe acesta sa-i dea drumul pentru un timp in oras si s-a dus s-o caute pe cumnata-mea, Lenuta, care pe atunci lucra la o fabrica (…) Nicolae s-a intors cu cumnata-mea si cand l-a vazut sergentul care-i era insotitor s-a bucurat foarte mult."
Va urma