Nicolae Ceausescu: drumul la zid, intre mit si realitate

Nicolae Ceausescu: drumul la zid, intre mit si realitate Nascut la 26 ianuarie 1918, la Scornicesti, Nicolae Ceausescu a pornit in viata de pe scaunelul calfei de cizmar si a ajuns sa fie, in perioada 1965-1989, stapanul absolut al Romaniei, scretar general al Partidului Comunist Roman si, din 1974, presedinte al Republicii Socialiste Romania. Ajuns la puterea suprema in partid si in stat, N.C. si-a cosmetizat biografia, pentru ca aceasta sa para cat mai "revolutionara". Daca este sa privim obiectiv in urma, singurul moment cu adevarat "revolutionar" din viata sa a fost acela cand a fost impuscat (impreuna cu sotia sa, Elena) la 25 decembrie 1989, in curtea unei unitati militare din Targoviste, in urma unui penibil simulacru de proces.
Despre primii ani de viata si despre copilaria micului Nicolae avem marturia, pastrata in arhive, a Niculinei Ceausescu, primul nascut, din 10 copii, ai cuplului Andruta si Lixandrina Ceausescu (au urmat Marin, Nicolae, Rita, Florea, Ilie, Nicu, Lina, Costel si Ion).
Amintirile Niculinei Ceausescu au fost consemnate si pastrate in fostele Arhive ale Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.

Conform relatarilor Niculinei Ceausescu, fratele sau, Nicolae a fost un soi de lider precoce, inca de pe vremea cand, copil fiind, era trimis la muncile campului:

"(…) la una dintre acestea (claci, n.a.) ne-am dus si noi, copiii mai mari, adica eu, Marin si Nicolae (…) Cel care ne insotea, vazandu-l mai dezghetat si mai istet pe fratele meu Nicolae, ii spune: «mai Nicolae, ia treci si ordona tu aici si spune-le la fiecare cum sa mearga cu secerisul» (…) La sfarsitul intrecerii care a fost, Nicolae a iesit primul."

Despre anii de scoala ai copiilor Ceausescu, Niculina isi aminteste:

"Scoala primara am facut-o in comuna Scornicesti. Trebuia sa mergem zilnic cate doi kilometri la ducere si cate doi kilometri la intoarcere pana la scoala (…) prea bine nu eram imbracati noi, dar in schimb am fost elevi sarguinciosi si am invatat destul de bine. Dupa terminarea cursului primar, din cauza lipsei de posibilitati materiale, niciunul dintre noi nu a putut urma invatatura mai departe."

Alte relatari despre studiile ulteriore ale lui N.C. nu sunt de gasit.



In amintirile sale, Niculina evoca si un episod interesant, premonitoriu pentru Nicolae si Marin Ceausescu, deopotriva:

"De asemena, tot de la mama, mai stiu inca o intamplare in legatura cu Nicolae si Marin. Fratele meu Marin, caruia ii placea sa fie ofiter, vazand intr-una din zile pe jandarmul comunei trecand calare pe ulita noastra, ii spune lui Nicolae: «ma, cand o sa fiu mare, ca asta o sa ma fac eu». Nicolae, dupa un moment de gandire, ii raspunde: «bine, ma, dar sa vezi tu ce-am sa fac si eu cand voi fi mare…»"




Spanzuratul din beciul Ambasadei Romaniei la Viena

Marin Ceausescu avea sa devina mana drepta a fratelui sau, un om cheie in domeniul finantelor Romaniei socialiste. Din 1974, Marin Ceausescu a condus reprezentanta economica a Romaniei de la Viena si, la 28 decembrie 1989, la trei zile dupa ce fratele sau a fost impuscat la Targoviste, a fost gasit spanzurat in subsolul Ambasadei Romaniei din capital Austriei. Varianta oficiala a fost ca s-ar fi sinucis.

In schimb, faptul ca N.C. si-ar fi inceput cariera revolutionara de pe scaunelul de cizmar este cat se poate de real. Atata doar ca nu el a fost primul cizmar din familie, ci Niculina, sora lui mai mare, care isi aminteste:

"(…) vorbise tata cu (…) care i-a spus: «mai Andruta, nu este ma pacat de fata asta (Niculina, n.a.), de copilul asta sa-l nenorocesti; mai bine du-l la cumnatul meu Sandulescu care are un atelier de cismarie, pentru ca sa invete si ea o meserie mai buna, de care sa se foloseasca mai tarziu in viata» (…) In toamna anului 1930 l-am adus si pe Nicolae la Bucuresti, la acelasi patron (…) Cand m-a vazut cucoana cu el in casa, m-a intrebat: «asta-i, fa, fratele tau?»; eu i-am raspuns: «asta-i» (…) Nicolae a fost un ucenic bun: era foarte muncitor, ascultator. La un an dupa venirea lui Nicolae in Bucuresti, a venit si Marin (Ceausescu, n.a.) si aproape doi ani de zile am lucrat la acest atelier toti trei.

(…) Dupa vreo doi ani de zile, Nicolae a plecat ca ucenic la un frate al patronului nostru, care se numea nea Gogu Sandulescu si avea un atelier de cismarie pe str. Vaporul lui Assan."

La un timp, Niculina s-a emancipat si a devenit un soi de antreprenoare, cum se spune astazi, deschizandu-si propriul atelier de cizmarie, iar Nicolae a debutat in "activitatea revolutionara" din pricina careia a ajuns de mai multe ori la puscarie.

De altfel, 23 august 1944 l-a gasit pe N.C. in spatele gratiilor. Iata evocarea Niculinei:

"El (Nicolae Ceausescu, n.a.) a fost eliberat prin anul 1939, dar nu a ramas multa vreme liber deoarece in 1940 a fost arestat din nou (…) Dupa aceasta arestare, Nicoale a fost eliberat la 23 august 1944."

Inceputul sfarsitului: vizita prieteneasca in Coreea de Nord

Dupa momentul 1968, cand Nicolae Ceausescu nu numai ca a refuzat sa participle, alaturi de trupele Pactului de la Varsovia, la inabusirea Primaverii de la Praga, dar a si condamnat ferm interventia (initiata de Rusia Sovietica) in Cehoslovacia, lucrurile pareau sa se indrepte, in Romania, catre un minimum de normalitate.

Dar, in luna iunie a anului 1971, Nicolae si Elena Ceausescu, insotiti de o numeroasa delegatie de fruntasi comunisti romani, au efectuat o vizita prieteneasca in Republica Populara Democrata Coreeana (Coreea de Nord), condusa la acea vreme de Kim Ir-sen.

Impresionat de felul in care era adulat, la comanda, omologul sau coreean, intors in tara, Nicolae Ceausescu a emis celebrele "Teze din iulie", care au reprezentat inceputul cultului grotesc al personalitatii (sale si al consoartei sale).

Pe stadioane au inceput sa fie organizate grandioase spectacole omagiale, iar discursurile lui Ceausescu (in vizitele de lucru prin judete, la plenare sau conferinte PCR) deveneau tot mai lungi. Pe cat de lungi erau, pe atata erau de goale de continut.

Discursurile secretarului general devenisera o lunga insiruire de lozinci si sloganuri, in retorica scoasa de la naftalina a discursurilor din ilegalitate.

S-a spus ca Ceausescu nu facea decat sa citeasca acele discursuri, care ar fi fost scrise de scribii sai de serviciu.

Iata, insa, ca un bloc-notes continand mai bine de o suta de pagini cu scrisul lui Ceausescu, contrazice aceasta teorie.

Este vorba despre un text nedatat, care contine discursul pe care N.C. il pregatea pentru o plenara a CC al PCR. Dupa cum arata, textul este scris cap-coada de secretarul general al partidului, intr-o singura sesiune de lucru, nu contine nicio stersatura si este redactat in ceea ce a fost numita "limba de lemn".



Desi atunci cand isi citea cuvantarile Ceausescu se balbaia si pronunta gresit o multime de cuvinte, textul olograf al discursului este scris intr-o limba romana corecta. Goala de continut, insa corecta.



Spre deosebire de insemnarile Elenei Ceausescu, care sunt tampe si agramate, textele lui N. Ceausescu sunt scrise intr-o limba romana acceptabila, dar nu spun si nu transmit absolut nimic.