Legende, traditii si obiceiuri legate de Martisor: 1 martie simbolizeaza inceputul noului an
martisorlegenda martisorului1 martieprimavara 2019
1 martie este prima zi calendaristica de primavara. Este momentul in care toata natura incepe sa revina la viata, este punctul de pornire al renasterii intregului Univers, care intra intr-un nou ciclu de viata, intr-un nou an. Si cand spunem intr-un nou an, desi noi ne exprimam metaforic, stramosii nostri chiar considerau ca 1 martie este prima zi din noul an. Ziua de 1 martie are o insemnatate mitologica pentru romani, acesteia fiindu-i asociate, din mosi stramosi, numeroase legende si basme populare, care, in timp au capatat caracter ritualic, pastrandu-se si astazi obiceiuri legate de sarbatoarea Martisorului.
Pentru mosii nostri, 1 Martie avea insemnatatea inceputului de an
Atat in calendarul roman, cat si in cel geto-dac, anul murea spre a renaste iar spiritele demoniace haladuiau nestingherite, ca la orice sfarsit si inceput al lumii. Poate de aceea oamenii legau snurul bicolor de coarnele animalelor, de aripile closcilor, la toarta galetii de apa, la poarta casei, formand nenumarate cercuri si noduri magice, aparatoare de deochi si aducatoare de noroc.
Calendarul Popular intoarce in acesta zi prima fila a Noului An Agrar. Din Firul vremii tors de Baba Dochia se impleteste azi funia anului: alb si negru, iarna si vara, zi si noapte, moarte si viata. Vreme inainte, cele doua fire rasucite de lana alba si neagra se daruiau in prima noapte cu Luna Noua din martie. In vechime, negrul era considerata culoarea fertilitatii, a pamantului roditor si a norilor aducatori de ploaie, pe cand albul era culoarea mortii, a iernii inghetate, a doliului. Firul negru a fost inlocuit ulterior cu cel rosu, simbol al vietii, al soarelui, al pasiunii.
Schimbarea culorii firului din negru in rosu ar putea fi consecinta fuziunii sarbatorilor geto-dacilor cu cele romane. In aceasta zi, in vechea Roma incepeau campaniilor militare din Idele lui Marte, prilej de venerare a temutului zeu al razboiului, Mars.
De aici, impletirea culorii rosu, a vietii si a victoriei in lupta, cu albul, simbol al inceputului si totodata al mortii posibile. Unii etnologi considera firul rosu semn al soarelui si al pasiunii. Tot la 1 martie, Imperiul Roman sarbatorea Matronalia, zi in care barbatii ofereau daruri sotiilor si mamelor.
Majoritatea etnologilor sustin originea romana a Martisorului iar obiceiul ca acesta sa fie daruit pe 1 Martie reprezinta un argument in plus. Cu toate acestea, exista consemnari din teren facute de importanti antropologi potrivit carora "funia” bicolora a anului ar fi fost daruita, initial, in prima noapte cu Luna Noua din martie.
Mart-martigus-martisor
Alb-negru sau alb-rosu, snurul a primit -mai tarziu- un banut de argint, arama sau aur si s-a numit "mart” sau "martigus”. Cu timpul, banutului i-au luat locul fel de fel de figurine, semne ale norocului, primaverii si dragostei: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, ghiocel, buburuza, inimioara.
Este momentul in care martigusul a trecut de hotarul satului si a ajuns la oras. I s-a spus martisor iar noi il cumparam, il daruim si il primim in prima zi a lui Mart. Apoi il purtam la mana, la gat sau prins in piept pana cand vedem primul pom in floare. Atunci il legam de o crenguta inflorita si ne punem o dorinta.
Odinioara se credea ca, primind martisorul, pomul este ferit de deochi iar deochiul era raul cel mai mare pentru el, singurul care ii putea lua rodul. Recunoscator ca l-a impodobit cu pretioasa amuleta, pomul -printr-un transfer simbolic de proprietati- ii daruia parfumul, frumusetea si vigoarea lui. Pe atunci, martisorul era o piesa de rezistenta din recuzita magica si se purta intr-un timp incert cum este cel de la cumpana dintre ani.
Traditii si obiceiuri legate de Martisor: "Ia-mi negretele si da-mi albetele"
Martisorul se poarta in piept sau in alta zona la vedere sau pur si simplu se leaga de mana snurul. Se spune din batrani ca acesta se poarta pana apar primele semne ca primvara s-a incheiat, cum ar fi cantacul cucului, inflorirea ciresilor sau venirea berzelor.
Cand apar aceste semne, martisorul trebuie atarnat intr-un copac inflorit sau intr-un trandafir, pentru a aduce noroc. Din batrani se mai spune ca acesta poate fi aruncat in directia de unde vin pasarile calatoare si in acest timp sa se spuna "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
In anii trecuti, martisorul se daruia inainte ca soarele sa rasara si era oferit copiilor si tinerilor - fete si baieti. Acum, de cele mai multe ori, fetele primesc martisoare, desi in unele zone din tara, mai ales in Moldova, se ofera baietilor.
De asemenea, in Transilvania, martisorul se atarna la usi, la ferestre sau de coarnele animalelor pentru a speria duhurile rele. Oamenii din Bihor se spala cu apa de ploaie pe 1 martie, pentru a deveni mai frumosi si mai sanatosi, iar in Banat fetele tinere se spala cu zapada pentru a fi iubite.
In Dobrogea, martisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata.
Legenda Martisorului: Soarele a coborat pe Pamant in chip de preafrumoasa fata
Un mit al poporului roman cu privire la martisor povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de preafrumoasa fata. Dar un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul lui. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire.
Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A cautat palatul un an incheiat, iar cand l-a gasit, a chemat zmeul la lupta dreapta.
Tanarul a invins creatura si a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si iarasi a luminat intregul pamant. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar tanarul luptator zacea in palatul zmeului dupa luptele grele pe care le avuse. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, pana cand l-a lasat pe tanar fara suflare.
In locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei — vestitori ai primaverii.
Se zice ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu o ata doua flori: una alba, alta rosie. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.
Aceasta este una dintre multele legende legate de aceasta zi, printre altele amintim si de legenda Babei Dochia, zeita mama de sorginte neolitica, intruchipare a timpului imbatranit.
Legenda Babei Dochia
Asemenea lui Mos Craciun, zeu tata si stramos mitic ce patroneaza sarbatorile de sfarsit de an, Baba Dochia este un personaj complex aflat la loc de cinste in panteonul romanesc. Se povesteste ca dezleaga primavara si, odata cu ea, timpul bun pentru vraji si descantece, pentru alinarea dorului si aflarea ursitului …"ca vine Baba si-i spune fetii care-o fi iubitu’ si in ce zi s-or lua, si cum o fi zaua aceia: urata, posomorata sau luminoasa, cu soare”. (Marcel Laptes).
Este cea care deschide un timp magic, a carui sacralitate negativa e data indeosebi de stralucirea malefica a "Soarelui alb”. Oamenii se protejeaza de el, purtand drept amuleta martisorul.
Ziua Babei Dochia se suprapune peste praznuirea Cuv. Mucenite Evdochia Samariteana din calendarul crestin-ortodox, facand din 1 martie, una dintre cele mai importante date ale calendarului popular.
Dochia imprumuta numele Sfintei Evdochia iar in unele legende chiar si o parte din povestea, frumusetea si bunatatea ei. Sfanta Evdochia Samarineanca a trait pe vremea imparatiei lui Traian in cetatea Iliopolei din Liban.
A fost o femeie frumoasa si bogata care si-a trait tineretea in desfrau pana cand, auzind un monah vorbind despre credinta cea adevarata, s-a pocait si a fost botezata de catre episcopul Teodot. Atunci, si-a impartit toata averea saracilor si s-a dus intr-o manastire unde se povesteste ca ar fi facut multe si neasemuite minuni. A fost martirizata pentru credinta ei in Hristos iar biserica o sanctifica si ii rezerva in calendar ziua de 1 martie.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML