Cazul Ion Antonescu (III). In fata plutonului de executie - relatarea unui martor ocular

Cazul Ion Antonescu (III). In fata plutonului de executie - relatarea unui martor ocular Executia maresalului Ion Antonescu, a lui Mihai Antonescu (viceprim-ministru sub Ion Antonescu), Gheorghe Alexianu (fost guvernator al Transnistriei) si Constantin Z. Vasiliu (fostul comandant al Jandarmeriei), condamnati la moarte prin impuscare de un asa-zis Tribunal al Poporului, a avut loc in ziua de 1 iunie 1946, la fortul Jilava.
Ion Antonescu a solicitat ca plutonul de executie sa fie format din militari, dar cererea i-a fost refuzata. Sentinta a fost dusa la indeplinire de un pluton format din gardieni ai inchisorii. La comanda "Foc!" a comandantului plutonului de executie au rapait 32 de carabine (16 gardieni au tras din pozitia in genunchi si alti 16 din picioare). Doar doi dintre cei patru condamnati au murit dupa prima rafala. Ce a urmat a fost sinistru…

Procesul Maresalului Antonescu s-a desfasurat intre 6 si 17 mai 1946, la Bucuresti, iar sedintele de judecata s-au tinut, cu pauze, de dimineata pana tarziu in noapte.

Desi procesul "lotului Antonescu" a durat mai putin decat ar fi cerut-o importanta acestuia, de pe urma sa au ramas, pastrate in arhive, stenogramele originale ale dezbaterilor, care inca mai asteapta sa fie studiate, rand cu rand, de istorici.

Teancul de dosare cu stenogramele procesului are atasat, in final, un document ciudat, care nu pare a fi starnit interesul cercetatorilor si din care vom cita in continuare.

Documentul dactilografiat poarta titlul (scris de mana, adaugat ulterior) "Memorii" si a fost redactat, conform  parafei de pe prima pagina (coltul din dreapta-sus), de un oarecare E M Safir, avocat.

Despre acest avocat nu am putut afla absolut nimic dar, dincolo de faptele relatate (si care sunt o importanta marturie despre cele ce s-au petrecut la 1 iunie 1946 la Fortul Jilava) razbate, din comentariile autorului, tonul unui comunist fanatic.

Reproducem, in continuare, pastrand ortografia si punctuatia originale, cateva fragmente din aceste "Memorii" care se refera la momentul executiei.

Maresalul refuza sa fie legat la ochi

"In urma celor doi reprezentanti ai justitiei, urmand aceiasi ordine, in fata fiecarui osandit, se apropie seful plutonului de executie insotit de un gardian public.

Pe iarba, in fata lui Ion Antonescu zac cateva carpe albe, de unde seful plutonului ridica una dintre ele, pe care o indreapta catre primul osandit cu intentiunea de a-i aplica traditionalul legat la ochi. Ion Antonescu refuza printrʹun gest al mainii, ca si cum se astepta dinainte la aceasta oferta.



Cei doi politisti dintre care gardianul public tinand in mana dreapta legatura alba, isi continua misiunea apropiindu-se de asta data de Ica (Mihai Antonescu, nota autorului), care intrebat fiind daca doreste sa primeasca legatura alba la ochi, raspunde negativ, fara a face vreo miscare sau vreun semn de desaprobare. Alexeanu nici nu asteapta sa fie intrebat si ridicandu-si mana dreapta pana in dreptul ochilor sai, ca si cum se apara de aceasta formalitate si o agita de vreo doua ori in semn de desaprobare. In tot acest timp, atat Alexeanu cat si ceilalti, au privirile atintite in jos.

In schimb, Generalul (Constantin Z. Vasiliu, n.a.) care timp de ani de zile a hotarat de vietile si libertatea oricarui om aflator pana la Bug, «Jandarmul» Constantin Vasiliu se grabeste a cere sa fie legat la ochi. Ba ceva mai mult, cand unul dintre gardieni ii duce spre ochi legatura alba, Piky (porecla generalului, n.a.) ofera fularul sau de pe gat, cu care venise purtandu-l pe tot parcursul dela celula pana aci la stalp (…)

In timp ce gardianul ii inoada la ceafa fularul pus peste ochi, Piky ii spune: «Strange, te rog, mai tare» iar in timp ce gardianul trage cu putere de capetele legaturei, pana ce vedem cum fata osanditului se invineteste, un altul ii leaga bratele la spate, in jurul stalpului (…) Osanditul roaga si pe acest gardian sa-l lege mai strans.

"Sa trageti bine, ca sa nu ma chinuiesc..."

Privim cum corpul lui Piky se lipeste cu putere de stalp, la smuciturile pe care le face gardianul ce indeplineste cu constiinciozitate rugamintea osanditului.



- «Sa trageti bine, ca sa nu ma chinuesc» se adreseaza acestor gardieni generalul Vasiliu.
Unul dintre gardieni a adunat celelalte fire de cablu electric, cari i-au mai ramas neintrebuintate, prin refuzul a trei osanditi de a fi si ei legati de stalpii lor.

Cu grija de bun gospodar, gardianul face un mic colac din acele bucati de sarma pe care il depune in dosul nostru, pe iarba, in timp ce insotea aceasta mica operatiune cu urmatoarele cuvinte:

- «Le iau si eu acasa sa leg portita pe care mi-au rupt-o porcii.» (…)



Noi priveam spre cei patru criminali de rasboi si detestam respingatoarea lasitate a lui Piky Vasiliu, care spunea de zor «Tatal Nostru» dupa a carui terminare adaoga: «Doamne, iarta-mi pacatele» si inca multe alte versete din Noul Testament. Apoi din nou relua, cu glas mai puternic rugaciunea «Tatal Nostru» dar limba impleticindu-i-se de bomboana intaritoare pe care o avea in gura, o scuipa si termina astfel repetarea rugaciunii sale (…)

Dupa ce gardienii publici au terminat operatiunea legarii Generalului Vasiliu, procurorul Petrescu sʹa indreptat spre flancul drept al plotonului de executie, oprindu-se la mijlocul distantei dintre gardieni si Ion Antonescu.

Incepe executia

Cu o voce foarte linistita si puternica (…) el anunta: «Incepe executia!»

E momentul culminant al intregei operatiuni la care asist si din nou incerc o foarte mica emotie. Privesc cu toata incordarea la chipurile osanditilor, fara a ma mai preocupa de cei din jurul meu.

Comandantul plutonului de executie, tanarul cu nas puternic acvilin, da comanda: «Ploton, drepti!» Gardienii publici cu hainele invechite si decolorate si cu carabinele sistem vechi, iau pozitia de drepti, dupa acelasi sistem vechi. Urmeaza a doua comanda: «Grupa intaia, in genunchi!»



Cei 16 gardieni din primul rand iau pozitia in genunchi cu armele la picior, in timp ce restul raman in picioare, cu armele la picior.
Condamnatii cu vederea libera privesc spre gardieni, iar Ion Antonescu ridica palaria sa pana la inaltimea capului, miscare pe care o executa cu mana stanga (de fapt, Maresalul a ridicat palaria cu mana dreapta, n.a.)

Comandantul a comandat miscarea: «La ochi!»

Privirile noastre ale tuturor sunt fixe spre condamnati, numai operatorii Gologan (operator al Oficiului National Cinematografic, care a filmat executia, n.a.) si Bobrov (operator rus, care a filmat pentru sovietici. Filmul lui Gologan s-a pastrat si poate fi vizionat pe YouTube in vreme ce despre soarta filmului lui Bobrov nu se mai stie nimic, n.a.) fac sa se auda sgomotele aparatelor cinematografice.

E liniste calma.



"N-ati tras bine!... Nu m-au omorat, domnule..."

Numai Ion Antonescu se sforteaza sa se arate mai curajos, ceilalti sunt complet pierduti in inconstienta (…)

Nu se aud decat rugaciunile lui Piky Vasiliu, pe a carui fata invinetita se distinge numai gura miscandu-si buzele.
Comandantul a dat ultima comanda: «Foc!» (…)

In aceiasi clipa toti condamnatii au cazut la pamant, in mod fulgerator. Chiar si Piky Vasiliu sʹa desprins din legatura de la stalp si a cazut pe o parte in iarba de langa el. A ramas totusi cu mainile legate la spate.

Dupa o secunda privim cu surprindere cum Ion Antonescu sprijinindu-se cu mana dreapta de pamant se ridica si striga catre ploton:
- «N-ati tras bine.»

In acelasi moment auzim vocea lui Piky Vasiliu, care urla vaitandu-se cu capul bagat in iarba:

- «Nu mʹau omorat domnule, nu mʹau omorat domnule.»



Un scurt moment penibil face pe procurorul Petrescu sa tipe la medicul legist Ionescu, care sta impietrit in dosul nostru: «Medicul, unde e medicul? Du-te domnule si vezi ce e cu ei!» (…)

Medicul legist Ionescu se misca greoi, cu trupul gras, se apropie de Piky Vasiliu, il pipaie si striga catre procurorul Petrescu:

- «Asta traeste.»



Isi continua misiunea, pipaind apoi pe Alexeanu si pe Mihai Antonescu, adresandu-se din nou procurorului:

- «Astia doi sunt morti.»

Loviturile de gratie

Intre timp, comandantul plotonului se indreapta catre stalpul langa care zacea Piky Vasiliu, care se vaita mereu, tinand in mana pistolul sistem butoi.

El trage cu mana stanga, indreptand arma spre capul lui Piky si trei pocnituri infundate fac sa inceteze gemetele executatului (in realitate, comandantul plutonului de executie a tras cu mana dreapta, n.a.).

Tanarul comandant se indreapta apoi spre cadavrele lui Alexeanu si Mihai Antonescu si descarca cate un glonte in teasta inerta a fiecaruia dintre ei.

Intre timp Ion Antonescu si-a primit glontul de gratie din carabina a doi gardieni.

Intrucat am devenit foarte contrariat de neindemanarea gardienilor cari au provocat aceasta scena, nu am retinut amanuntul asupra felului cum au fost trase gloantele de gratie asupra lui Ion Antonescu (de fapt, comandantul plutonului de executie este cel care i-a tras doua gloante in cap Maresalului, cazut din nou la pamant, dar inca in viata. Dupa ce i-a tras primul glonte in cap, comandantul a dat sa se indeparteze, a facut un pas inapoi, apoi s-a razgandit, s-a apropiat din nou si a mai tras o data, n.a.)



Mʹam indreptat spre cadavrele acelora cari pana acum cinci minute intruchipau tot ce a fost mai bestial, mai josnic, mai murdar in istoria Poporului Romanesc (…)

Nu stiu daca numai aceste patru starvuri sunt suficiente spre a sterge neagra pata a sivoaielor de sange din paginile istoriei noastre (…)

Pieptul lui Ion Antonescu e plin de sange, iar din loc in loc sa vad gaurile facute de gloante (…)

Ultimele cadre ale unei executii rusinoase

Operatorii mai turneaza ultimele scene. Gologan ma roaga sa-l ajut sa se urce pe grilajul de fier din fata stalpilor de executie si inregistreaza o scena de ansamblu (…)"

Putin dupa ora 18.00, in ziua de 1 iunie 1946, medicul care a asistat la executie avea sa constate decesul tuturor celor patru condamnati. A doua zi, pe 2 iunie, Maresalul Antonescu ar fi implinit 64 de ani.