Au fost inventate acum 5.000 de ani. Le folosim si acum, zi se zi

Au fost inventate acum 5.000 de ani. Le folosim si acum, zi se zi Recipientele din sticla au o istorie de 5.000 de ani. Sunt realizate si folosite inca din antichitate, de catre romani si egipteni, iar motivele pentru care si-au croit drum pana in ziua de astazi se leaga de cele doua mari avantaje ale lor.
Avantajele recipientelor din sticla:

a) se realizeaza printr-o tehnologie relativ simpla din materiale aflate la indemana (nisip, soda calcinata, calcar);
b) nu reactioneaza chimic cu mancarea si bautura, fiind ideale pentru transportul si pastrarea acestora.

In plus, ele prezinta si un al treilea avantaj, anume faptul ca se pot recicla in proportie de 100%, un lucru demn de toata atentia in aceasta perioada axata pe economisirea resurselor. De aici si interesul pentru colectarea ambalajelor din sticla si pentru reintroducerea lor in procesul de productie.

Cioburile din sticla, folosite pe post de materie prima, au nevoie de doar 40% din energia necesara producerii de sticle noi din materiile de baza, cu efect benefic si asupra emisiilor de carbon. Se estimeaza ca, doar in Europa, prin reciclarea sticlelor si borcanelor se evita eliberarea a 7 milioane de tone de CO2 in atmosfera, echivalentul indepartarii a 4 milioane de automobile de pe soselele continentului.

Interesant este ca reciclarea aceasta a sticlei e de data relativ recenta - de-abia la inceputul anilor ’70 au aparut in Occident primele containere specializate pentru colectarea ambalajelor de stica. Dar lucrurile au evoluat ulterior destul de rapid, astfel ca in momentul de fata exista tari ca Belgia sau Olanda unde reciclarea sticlei atinge un nivel impresionant, de peste 90%.

De precizat insa ca aceasta reciclare de exceptie din tarile occidentale nu este chiar benevola, din pur simt civic. Nemtii, de exemplu, pentru a ajuta procesul de reciclare, au facut urmatorul lucru: au obligat magazinele care vand un anumit numar de sticle pe luna sa aiba si un loc special amenajat unde clientii sa poata returna sticlele dupa consum, primind in schimbul acestora o suma. O suma care – atentie! – nu constituie vreo recompensa pentru gestul lor, ci este o suma pe care ei au platit-o deja in momentul in care au achizitionat bautura din magazin (suma apare separat pe bonul fiscal) si care acum doar li se returneaza.

E un sistem care ar trebui introdus si in Romania, cu toate ca multi dintre noi ar fi probabil foarte reticenti sa plateasca din start 1-2 lei in plus atunci cand cumpara o sticla de vin sau de altceva. Dar adevarul e ca uneori binele mai trebuie facut si cu forta.

Pe vremea comunismului nu existau asemenea probleme, atunci reciclarea sticlelor si borcanelor era sfanta. In primul rand, nu puteai sa cumperi bere sau apa minerala de la Alimentara fara sa vii cu sticle la schimb, deci, in mod paradoxal, returnarea sticlelor se facea cumva “in avans”, iar in al doilea rand nici nu iti permiteai sa arunci la gunoi ambalajele din sticla, pentru ca le puteai vinde pe bani frumosi (existau atunci la tot pasul centre de colectare care plateau pe loc 1-2 lei pentru fiecare sticla sau borcan).

Astazi, reciclarea sticlei in Romania nu prea mai functioneaza, desi exista tinte clare de reciclare impuse de Uniunea Europeana. De vina este atat lipsa de educatie in acest sens a populatiei, cat si lipsa containerelor speciale pentru colectarea selectiva (doar 10% din populatie are acces la asemenea containere).

In final, sa spunem ca la nivel mondial s-a inteles foarte bine faptul ca reciclarea sticlei este un proces extrem de eficient din punct de vedere al costurilor, astfel ca in momentul de fata un recipient din sticla este format in proportie de 70% din sticla reciclata.

In plus, s-a mers si pe ideea reducerii cantitatii de sticla folosite per ambalaj, ca urmare, daca in 1987 o sticla de bere normala (goala) avea 260 de grame, acum ea are doar 180 de grame, fapt care a atras reduceri substantiale ale costurilor de productie si transport.