Alexandru Ioan Cuza – povesti de viata si povesti de moarte pe fundalul Unirii Principatelor Romane

Alexandru Ioan Cuza – povesti de viata si povesti de moarte pe fundalul Unirii Principatelor Romane La 24 ianuarie 1859, deci acum 160 de ani, a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Romane sub carmuirea lui Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Barlad - 15 mai 1873, Heidelberg) pe atunci colonel. Ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales si domnitor al Tarii Romanesti, la 24 ianuarie 1859.
Unirea Moldovei si a Tarii Romanesti a fost realizata sub semnul ideilor si idealurilor Revolutiei pasoptiste si a reprezentat un obiectiv comun al romanilor de pe ambele maluri ale Milcovului.

Reformele initiate si puse in practica de Alexandru Ioan Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, institutia Postei, armata, Biserica, invatamantul, justitia, fiscalitatea, serviciul vamal etc. Tot in timpul domniei lui Cuza au fost infiintate primele doua universitati romanesti: la Iasi, in 1860 si la Bucuresti, in 1864. Se poate spune despre Cuza ca este parintele Romaniei moderne.

In cartile si manualele de istorie, Cuza apare a fi, pe buna dreptate, un personaj luminos. In "agenda" vietii sale personale, insa, Cuza se dezvaluie drept un personaj tragic.

Dupa trei ani de domnie, Voda Cuza a descoperit domeniul Ruginoasa (astazi in judetul Iasi) si castelul construit pe acesta, la 1804, de Sandulache Sturdza, logofat si mare vistiernic.
Dupa moartea lui Sandulache Sturdza, domeniul si castelul au revenit fiului sau, Costache, prim-ministru al domnului Moldovei Voda Mihai Sturdza, varul sau.

In 1862, cand Cuza a cumparat mosia si castelul, acestea erau ipotecate in favoarea Bancii Moldovei. In aceasta situatie se ajunsese din pricina celor doua mari pasiuni ale lui Costache Sturdza: femeile si jocul de carti.

Pe bietul Costache l-a pierdut definitiv o mare si irepresibila pasiune pe care a facut-o, la batranete, pentru o preafrumoasa dama: Marghiolita Ghica. Femeia se intorsese in Moldova natala dupa ce-si parasise sotul la Constantinopole si dupa ce se racorise de fierbinteala despartirii in bratele cneazului rus Muhanov.

Cand a intalnit-o pe Marghiolita, amorul i-a intunecat mintile lui Costache: orbit de amor, a cerut-o pe Marghiolita de nevasta, iar aceasta a acceptat dupa ce a evaluat in minte averea tomnaticului amurez.

Dar amaratul de Costache s-a ales doar cu nunta, deoarece, dupa ceremonie, toata atentia Marghiolitei s-a indreptat catre tinerii din lumea buna a Iasiului si, cu precadere, catre junele si chipesul boier Nicolae Roznovanu.

Devastat de gelozie, Costache s-a mutat, cu Marghiolita cu tot, ba la Odesa, ba la Kiev, ba la Moscova, Varsovia si Sankt Petersburg, dar n-a reusit decat sa se ruineze, fiindca Roznovanu i-a dat peste tot de urma si se desfata cu Marghiolita lui.

Disperat, Costache s-a intors in Moldova si s-a hotarat s-o ascunda pe Marghiolita la castelul de la Ruginoasa, sub paza inarmata aflata in comanda feciorului sau cel mare.

Pentru Roznovanu decizia batranului Costache a fost un cadou neasteptat. I-a mituit pe cei care-i pazeau amureza, l-a taiat cu sabia pe feciorul cel mare al bietului incornorat si a rapit-o pe Marghiolita, in 1847. Putin mai pe urma, cei doi s-au si casatorit.

Devastat de durerea pricinuita de dubla pierdere, a fiului sau si a preaiubitei sale neveste, bietul Costache a innebunit.
In 1862, Cuza Voda a cumparat Ruginoasa poate si pentru ca sotia sa, Elena Cuza, se inrudea cu Sturdzestii - era nepoata  nefericitului Costache.

Sub supravegherea Elenei Cuza, castelul Ruginoasa a fost renovat vreme de doi ani si parea ca va deveni locul unde familia domnitoare isi va gasi tihna.

Dar la Ruginoasa iar si-a bagat, cum se spune, dracul coada.

Sensibil la farmecele tinerei si frumoasei vaduve din inalta societate moldava Maria Obrenovici (mai tanara cu zece ani decat Elena) Voda Cuza face o pasiune pentru aceasta. Nu face doar o pasiune ci face si doi copii, doi baieti (Alexandru si Dimitrie) pe care-i aduce plocon nevesti-sii, la Ruginoasa. Iar Elena a consimtit sa-i adopte pe amandoi.

In urma unui complot al carui principal organizator a fost Ion C. Bratianu, Cuza a fost detronat, in 1866, si alungat din tara. S-a stins din viata in 1873, la Heidelberg.

Si tragediile continua: Maria Obrenovici si-a pus capat zilelor la Dresda, in 1879, iar in 1888, Dimitrie Cuza si-a zburat creierii la Ruginoasa fiindca mama sa adoptiva alungase de la castel o slujnica de care era indragostit.

Un an mai tarziu, in 1889, Alexandru Cuza s-a stins din viata, la Madrid, chiar in timpul voiajului de nunta. Dupa moartea lui Alexandru, vaduva acestuia, Maria Cuza (fosta Moruzzi) a avut o patimasa idila cu Ionel I.C. Bratianu, fix cu fiul complotistului care l-a dat jos de pe tron si l-a alungat din tara pe tatal fostului sau sot.

Din dragostea Mariei cu Ion I.C Bratianu a rezultat un copil, Gheorghe Bratianu, nascut la 1898 si mort in chinuri la inchisoarea politica de la Sighetu Marmatiei.

Inainte de a pleca la cele vesnice, Al.I. Cuza si-a exprimat dorinta sa fie inmormantat la Ruginoasa, dorinta care, initial, i-a fost indeplinita.

La 1944, insa, ramasitele sale pamantesti au fost mutate la Curtea de Arges apoi, in 1946, la biserica Trei Ierarhi din Iasi, unde odihnesc si acum.

Elena Cuza s-a stins din viata in 1909, la Piatra Neamt, iar ultima sa dorinta a fost sa fie inmormantata la Solesti (Vaslui) alaturi de mormantul mamei sale.

Pe ultimul sau drum, insa, vagonul mortuar a luat foc si a ars complet, cu tot cu sicriul pe care-l transporta.