Muzeul Satului: Festivalul Tarafuri si fanfare
grigore lesefestivaltarafbisericafanfaravremurioamenimuzeul national al satuluidimitrie gusti
Asociatia Miscarea de rezistenta si Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" organizeaza, in perioada 31 august-1 septembrie 2013, cea de-a VIII-a editie a Festivalului Tarafuri si fanfare, o adevarata sarbatoare a muzicii taranesti. Evenimentul, initiat in urma cu sase ani de Marius Tuca in spiritul Recursului la Romania, s-a transformat, iata, intr-o veritabila Miscare de rezistenta.
Festivalul Tarafuri si fanfare, editia a VIII-a, a fost selectat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN), in cadrul concursului de proiecte culturale, desfasurat la inceputul anului 2013, fiind clasat pe locul I la aria Patrimoniu imaterial, fiind, asadar, un proiect cultural finantat de AFCN.
Amfitrionul manifestarii este, ca de fiecare data, incepand cu cea de-a doua editie, muzicianul Grigore Lese. A VIII-a editie se intoarce in 2013 in Bucuresti, in frumosul sat de la Sosea, - Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti - unde va fi creata o atmosfera autentica a satului romanesc, cu lautari batrani dar iscusiti, care n-au uitat ce au invatat de la parintii lor, filtrand cantecul prin sufletul lor, brodand versurile dupa cum le-au fost randuite de cei care, in mod testamentar, le-au lasat mostenire.
Prima editie a Festivalului Tarafuri si fanfare a avut loc la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”. Manifestarea a poposit, ulterior, pe ulitele Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA, din Dumbrava Sibiului, in mai multe editii, iar de aici a pornit din nou la drum si s-a oprit si la Suceava, in Tara de fagi, la Muzeul Bucovinei.
Muzicantii, descoperiti de Grigore Lese in cautarile sale necontenite, au fost alesi de fiecare data pe spranceana. Muzicianul Grigore Lese a selectat strict participantii, in spiritul manifestarii, pentru a nu lasa sa se stinga aceste bijuterii ale muzicii traditionale, aflate, din pacate, pe cale de disparitie.
Odinioara, in multe zone ale tarii, muzica de fanfara sau de taraf era nelipsita. Tot satul avea fanfara sau taraf ce cantau la nunti, inmormantari, la bal si la razboi, la joc si la hramul bisericii. Putine tarafuri si fanfare traditionale au supravietuit vremurilor schimbatoare si au reusit sa-si pastreze repertoriul, au reusit sa-i convinga pe oameni sa nu se instraineze de ritmurile locului si nici de riturile transmise prin generatii.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML