Martisor si sperante

Martisorul, o sarbatoare traditionala romaneasca, veche de peste 8000 de ani, are radacinile prinse in vremea getilor. De unde vin insa cele doua culori - rosu si alb?

 

Exista o legenda... In vremuri foarte indepartate, Soarele isi permitea sa faca si vizite terestre, luand chipul unui tanar foarte chipes. (Nici putea fi altfel... !) Acum, de ce era invidios zmeul pe acesta nu trebuie sa ne mire. Intotdeauna, in orice poveste, trebuie sa existe si cineva rau. Si pana cand nu-si face "numarul", nici macar nu ne dam seama de existenta lui. Poate de-asta! Vrea sa fie bagat in seama... Asa ca Soarele este prins si inchis intr-o temnita. Ce e o lume fara soare?! N-are niciun haz. Exista o limita a suportabilitatii totdeauna, astfel ca  atunci cand tristetea incepuse sa dea pe-afara, cum se spune in popor, un tanar inimos se decide sa salveze... Soarele. Incurajat de toata lumea, acesta purcede catre palatul zmeului. Si merge cale de vreo trei anotimpuri - vara, toamna si iarna, cu scopul sa biruiasca zmeul. Asa se si intampla. Soarele isi reia locul pe bolta cereasca. Pasarile incep sa cante. Natura se trezeste din somn si toate par sa se reaseze in matca fireasca. Numai flacaul cel curajos, ranit fiind, nu a mai apucat primavara. Sangele sau, fuzionat cu zapada in care rasarisera ghioceii, ne-a lasat, peste timp, obiceiul ca tinerii sa impleteasca doua fire, unul alb si unul rosu, daruindu-le fetelor pe care le iubesc. Cele doua culori  ne amintesc de prima floare a primaverii, ghiocelul, dar si de sangele voinicului in care curgea dragostea sa pentru frumos. 

 

Sunt foarte multe derivate istorice despre originile martisorului. Uneori, sunt implicati zei, cum ar fi cel al fortelor naturii, dar si personaje cu "arome" pamantesti, spre exemplu, Baba Dochia. Indiferent de situatie, suntem anuntati oficial ca primavara a venit. Iar obiectele de podoaba, legate cu snururile impletite in fir alb si rosu, mai aduc un strop de veselie. Intreaga luna martie. Indeplinind dorintele ascunse ale celor care poarta martisoare. Pentru asta insa trebuie agatate de ramurile unui pom fructifer. Daca la inceputul lui aprilie o sa vedeti cumva niste "poame timpurii", o sa stiti ca sunt sperantele celor care au avut curajul sa viseze. Prin urmare, visati! Nu e deloc greu... Mai ales cand Tudor Gheorghe ne da primul ajutor cu melodia "E primavara, iarasi primavara!"