Eliberat din temnita Academiei, Brancusi a fost redat candorii

Eliberat din temnita Academiei, Brancusi a fost redat candorii La data de 7 martie 1951a avut loc, la Academia Republicii Populare Romane, o sedinta a Sectiunii de Stiinta Limbii, Literatura si Arta. Onor academicienii membri ai numitei Sectiuni au dezbatut pe marginea propunerii lui Constantin Brancusi de a lasa mostenire statului roman toate lucrarile (sculpturi, desene, fotografii, piese de mobilier) ce se vor gasi in atelierul sau de la Paris la data mortii sale.
In urma sedintei, s-a intocmit un Proces-verbal, semnat de secretarul Sectiunii, onorabilul si venerabilul academician Mihail Sadoveanu.

Concluzia (unanima) a fost: "Brancusi nu poate fi considerat un creator in sculptura fiindca nu se exprima prin mijloacele esentiale si caracteristice acestei arte."

Prin urmare, oferta lui Brancusi a fost declinata, iar sculptorul si-a refacut testamentul, lasand Frantei tot ce ar fi vrut sa lase tarii sale.

Nu strica sa vedem cine au fost academicienii care i-au trantit usa in nas lui Brancusi. Iata-i: G. Calinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, George Oprescu, Jean Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Al. Graur, Ion Jalea, Perpessicius…

Holograma lui Brancusi la Muzeul National de Arta

Peste doar cateva zile se vor implini 144 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi (n. 19 februarie 1876, Hobita, Gorj, d. 16 martie 1957, Paris). Cu acest prilej, Ministerul Culturii va organiza o seama de evenimente care "vor readuce in atentia publicului operele si geniul creator ale lui Constantin Brancusi."

In comunicatul Ministerului Culturii se arata: "In data de 19 februarie, la Bucuresti, Muzeul National de Arta al Romaniei (Palatul Regal) va gazdui un spectacol high-tech de proiectii in cadrul caruia publicul va putea viziona holograme ale sculptorului si ale lucrarilor sale consacrate.

Muzeul National de Arta al Romaniei ofera acces gratuit vizitatorilor pe parcursul intregii zile de 19 februarie si organizareaza trei tururi ghidate in sala Brancusi din Galeria Nationala.

Tot cu prilejul Zilei Nationale Constantin Brancusi 2020, la Targu Jiu se va inaugura Muzeul National Constantin Brancusi. Muzeul National Constantin Brancusi isi va deschide portile in casa Barbu Ganescu, casa in care Constantin Brancusi a locuit in perioada efectuarii lucrarilor Ansamblului monumental Calea Eroilor, format din Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana infinitului. In cadrul evenimentului inaugural va fi vernisata o expozitie de fotografie alcatuita din 10 fotografii donate de catre Centrul Pompidou Paris si alte 33 de fotografii document realizate la ridicarea Coloanei fara sfarsit."

"Nu reprezinta neaparat cum se numesc"

Cu cateva zile in urma, ministrul culturii a anuntat, in cadrul unei conferinte de presa, ca a propus Irinei Rimes sa fie promotor al evenimentelor ce urmeaza a avea loc, in onoarea lui Brancusi, la data de19 februarie.

Imediat dupa acest anunt, lucrurile s-au inflamat teribil in presa si in mediul virtual. Reactiile cele mai blande ridiculizau decizia ministrului culturii, iar cele mai vehemente desertau in capul numitei Irina Rimes galeti intregi de laturi.

Cum habar n-aveam cine este Irina Rimes si de ce ar trebui ea anatemizata, m-am documentat (e foarte usor) si am aflat.
Apoi, am vrut sa aud cu urechile mele ce a spus domnisoara cu pricina in cadrul conferintei de presa amintite, asta dupa ce citisem o multime de comentarii acide (e un eufemism) la adresa micului sau "discurs".

Ei bine, Irina Rimes a spus (se referea la "Coloana" de la Targu Jiu) ca, atunci cand a vazut-o pentru prima oara, a simtit ca este "ceva care nu era in lumea mea, dar mereu a fost prezenta in lumea mea."

Mai la vale, Irina Rimes a mai spus ca este fascinata de lucrarile lui Brancusi fiindca "nu reprezinta neaparat cum se numesc."

Aceste doua citate au fost cele mai incriminate de puristo/ elitistii de serviciu, care au simtit nevoia sa se bage singuri in seama. Mie tocmai propozitiile citate imi par a fi cele mai frumoase "definitii" care pot fi date artei moderne, cele mai frumoase comentarii pe care le-am citit despre opera lui Brancusi.

Sunt cuvinte care il redau pe sculptor candorii, bucuriei pure. Asa cum, de altfel, acesta si-a dorit, dupa cum singur marturisea: "Copiii poseda aceasta bucurie  primordiala. Eu as vrea sa re-destept sentimentul acesta in sculpturile mele. Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.

As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii..."

Cred ca Irina Rimes l-a redat pe Brancusi candorii, eliberandu-l din temnita Academiei.

Post Scriptum 1

Despre Brancusi am mai citit, am mai vazut, am mai aflat. Ma bucur acum ca stiu cate ceva si despre Irina Rimes.

Post Scriptum 2

Lucrarea lui Brancusi s-a dovedit tot timpul o "palarie"  prea mare pentru noi, romanii. In 1951, mai-marii vremii si-au propus (din fericire, nu au izbutit) sa-i darame "Coloana" de la Targu Jiu si s-o valorifice la fier vechi.

Dupa 1990, aceeasi "Coloana" a fost supusa unui foarte  controversat proces de restaurare, ale carui efecte asupra lucrarii (de la structura de rezistenta la finisare) nu au fost inca, obiectiv, evaluate.

Dupa ceva vreme, s-a luat decizia de a se "curata"  lucrarile din piatra ale Ansamblului Monumental de la Targu Jiu - "Poarta sarutului" si "Masa tacerii".

Drept pentru care numitele "obiective" au fost spalate cu detergent si jet de apa cu mare presiune, precum se spala basculantele pe santier. Interventia s-a lasat cu gauri si fisuri.

In timp ce la Targu Jiu lucrarile lui Brancusi erau  bombardate cu apa, o minte creata a venit cu ideea de a-l deshuma pe "romanul nostru" si de a-l aduce acasa, la Hobita.

Acum, Brancusi odihneste in cimitirul parizian Montparnasse, avandu-i parteneri de vesnicie, printre altii, pe: Antoine Bourdelle, Carlos Fuentes, Man Ray, Guy de Maupassant, Emile Zola, Serge Gainsbourg, Jean Paul Sartre, dar si pe "colegii" de origine romana Clara Haskil, Eugene Ionesco, Tristan Tzara, Emil Cioran.

La Hobita, din casa in care s-a nascut Brancusi au mai ramas doar niste barne care putrezesc de zeci de ani, in vreme ce Muzeul memorial Brancusi din satul sau natal functioneaza intr-o casa alaturata, dar care nu are nicio legatura cu sculptorul.

Mai recent, statul roman a ratat ocazia sa cumpere de la un proprietar particular (partial prin subscriptie publica)  o lucrare de Brancusi - "Cumintenia pamantului". Operatiunea a esuat lamentabil, iar cei care "cotizasera" pentru realizarea achizitiei nu si-au primit, nici pana acum, banii inapoi.

Tot cu un esec rusinos, din pricina felului in care a fost intocmita documentatia, s-a soldat si prima tentativa de a inscrie Ansamblul Monumental de la Targu Jiu pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.

Post Scriptum 3

In 1926, una dintre sculpturile sale, o "Pasare", a fost vamuita la intrarea in Statele Unite fiind considerata o "bara cilindrica de  bronz, curbata si subtiata la capete". Drept urmare, lui Constantin Brancusi i s-a cerut sa achite o taxa de vama pe kilogram de bronz.

A urmat un proces Brancusi vs Statele Unite. In cadrul acestuia, "Pasarea" lui Brancusi a fost considerata  proba. Procesul a durat doi ani si, in 1928, s-a dat verdictul: sculptorul a castigat iar bronzului sau i-a fost recunoscuta calitatea de reprezentare artistica a unei pasari, de fapt a zborului unei pasari.

Fiindca sculpturile sale, intr-adevar, "nu reprezinta neaparat cum se numesc."