Cea mai neagra ora
filme oscardarkest hourgary oldmanziua decisivanominalizari oscarwinston churchill
Cand maruntenia personajelor de pe micile noastre ecrane devine insuportabila, din fericire, exista refugiu pe marile ecrane.
In cinematografe, ruleaza de vreo luna, "Darkest Hour" ("Ziua decisiva"), filmul in care Gary Oldman ii da viata prim-ministrului Marii Britanii, Winston Churchill, aflat, asa cum spune titlul original, intr-una dintre cele mai negre zile pe care le poate colora istoria.
In vara lui 1940, marele bautor de Scotch si de sampanie, fumatorul de categorie grea, gurmandul cu apetit de George al IV-lea, omul politic cu umerii si constinta desalate de esecul campaniei din peninsula Gallipoli devine prim-ministru si trebuie sa aleaga intre o pace iluzorie sau un razboi concret.
Maretul Imperiu Britanic va negocia cu Hitler - care nu a mai dat doi pfennigi pe Tratatul de la Versailles, pe independenta, suveranitatea si neutralitatea unor state - sau isi va folosi resursele peste care Soarele nu apune niciodata incercand sa-i tina piept caporalului stapan peste o masinarie de razboi care parea de neoprit?
Cine a (re)vazut puzderia de documentare difuzate aproape neincetat de History Channel si National Geographic Channel, tot atatea importante lectii de istorie, poate remarca faptul ca Gary Oldman, nu prea seamana cu Churchill.
Daca, in
"The King's Speech" ("Discursul Regelui"), Colin Firth nu prea are legatura cu fizionomia regelui George al VI-lea, dar face un rol magnific, in
"Darkest Hour", Gary Oldman, desi nu prea aduce cu fostul premier, se apropie de performanta lui Firth. Spre deosebire de acesta, Oldman, care, in ciuda numelui nu este asa de batran, ci va implini, pe 21 martie, 60 de ani, a avut de intepretat un Churchill de 66 de ani.
Pentru a intra in pielea personajului, Oldman a trebuit, mai intai, sa intre, inaintea fiecarei scene, intr-un greu si voluminos costum special pe care trebuia sa-l poarte pe sub haine, s-a luptat cu un indelung proces de machiere dar si cu fumatul aproape continuu. Potrivit presei britanice, Oldman a pufait nu mai putin de 400 de trabucuri Romeo y Julieta Cubans, de 50 de dolari bucata, pe care le fuma si Churchill.
Rezultatul a fost ca actorul il interpreteaza aproape impecabil pe razboinicul premier britanic, fapt care i-a adus o binemeritata nominalizare la Oscar-ul pentru cea mai buna prestatie intr-un rol principal.
"Darkest Hour" mai este pe lista scurta a premiilor si pentru costume (Jacqueline Durran), machiaj (Kazuhiro Tsuji, David Malinowski si Lucy Sibbick), cel mai bun film, cea mai buna scenografie (Sarah Greenwood si Katie Spencer), cea mai buna imagine (Bruno Delbonnel).
Dar nu asta este resortul care ar trebui sa va impinga spre sala de cinema, ci interesul pentru acele ore intunecate ale istoriei si pentru felul in care echipa de mai sus, condusa de regizorul Joe Wright a reusit sa le coloreze in sumbrul pesimismului, dar si in lumina sperantei.
Daca Oldman si "Darkset Hour" vor castiga, vom afla pe 4 martie, cand, la Dolby Theatre at the Hollywood & Highland Center, va avea loc ceremonia decernarii celor mai prestigioase premii ale cinematografiei mondiale.
Nu de putine ori, desi galonate cu statuete, unele filme nu au reusit sa se pastreze in memoria colectiva, dar acesta are toate sansele sa ramana drept lectie de viata si de istorie pe care, daca nu o cunoastem, riscam sa o repetam la nesfarsit.
Chiar daca pe noi Winston Churchill ne-a lasat aproape jumatate de veac in ograda Uniunii Sovietice, daca acum, avem de ales intre a vedea "Darkest Hour", "Jumanji" sau... "Cincizeci de umbre descatusate", asta se datoreaza si unuia dintre cei mai importanti oameni politici din istoria recenta.
In acelasi timp, avand in vedere asa-zisa
clasa politica bastinasa, nu poti sa nu te intrebi daca, in cazul unor incercari atat de importante, am avea oameni macar pe jumatatea calibrului lui Winston Churchill, Neville Chamberlain, Edward Halifax sau regelui George al VI-lea...
Citeste si:
Cum sa va luptati cu inflatia moderata
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML