Ce sanctiuni risca salariatul care ii face concurenta propriului sau angajator?
Potrivit legislatiei actuale, orice salariat are obligatia de neconcurenta fata de angajatorul lui. Asta inseamna sa nu favorizeze, nici direct, nici indirect, firmele concurente, sa nu divulge informatii confidentiale sau sa nu-i faca el insusi concurenta angajatorului lui. Sa vedem in continuare ce se intampla daca el isi incalca aceasta obligatie.
In primul rand, incalcarea obligatiei de neconcurenta constituie
abatere disciplinara si se poate sanctiona cu oricare dintre sanctiunile disciplinare prevazute in Codul muncii, inclusiv cu concedierea.
Instantele de judecata s-au confruntat frecvent cu situatii in care salariatul unei societati comerciale era si patron al altei societati comerciale si, in aceasta calitate, desfasura activitati identice cu cea a unitatii in care era incadrat – situatii clare de concurenta neloiala, cand se justifica desfacerea disciplinara a contractului de munca.
In al doilea rand, angajatorul poate pretinde
despagubiri daca, in urma incalcarii obligatiei de neconcurenta de catre salariat, a suferit un prejudiciu. Ca o paranteza, proba acestui prejudiciu este adesea foarte dificila, trebuie dovedita legatura de cauzalitate intre fapta salariatului si paguba produsa.
Revenind, despagubirile datorate pentru incalcarea obligatiei de neconcurenta se calculeaza prin raportare la pierderea de profit si la pierderea de oportunitati. Angajatorul are dreptul de a fi pus in situatia in care s-ar fi aflat daca nu intervenea actul de concurenta din partea salariatului.
De exemplu, daca incalcarea obligatiei de neconcurenta consta in incheierea de catre salariat (in nume propriu sau in numele unei firme concurente) a unui contract cu un client deja existent al angajatorului, prejudiciul se calculeaza in raport cu profitul care ar fi decurs pentru acesta din urma daca ar fi incheiat el afacerea.
Uneori, instantele calculeaza despagubirile in raport nu cu profitul pe care nu l-a obtinut angajatorul din cauza preluarii contractului de catre fostul sau salariat, ci tocmai in raport cu profitul pe care l-a obtinut salariatul prin incalcarea clauzei de neconcurenta.
In final, sa spunem ca NU constituie o incalcare a obligatiei de neconcurenta:
a) cautarea unui loc de munca la o companie concurenta;
b) comunicarea intentiei de a desfasura o activitate concurenta, in viitor;
c) unele preparative ale unei concurente viitoare, atata timp cat ele nu se desfasoara in timpul orelor de program;
d) activitati pe care salariatul le desfasura deja la data incheierii contractului de munca;
e) activitati desfasurate de salariat cu prilejul delegarii sau detasarii intr-o alta unitate;
f) activitati desfasurate cu acordul angajatorului.
Sursa foto: www.pexels.com