Ziua in care Patriciu ar fi trebuit sa intre la inchisoare
dinu patriciurompetroljustitiepedeapsainchisoarejudecata
Moartea intempestiva a lui Dinu Patriciu si recenta solutie finala in "Dosarul Rompetrol", in care ar fi urmat sa fie condamnat la ani buni de inchisoare, ne "condamna" pe noi insine la evaluarea propriilor prejudecati, care ne pot influenta, adesea, deciziile pe care le luam, la munca sau in viata de zi cu zi. Un exemplu despre cat de mult putem gresi atunci cand credem ca avem toata dreptatea din lume...
Dinu Patriciu ar fi trebuit sa intre la inchisoare, acum o saptamana, dupa pronuntarea deciziei definitive a Curtii de Apel Bucuresti. Nu ar fi intrat la inchisoare, desigur, pentru ca sentinta l-ar fi gasit in unitatea de Terapie Intensiva a unei clinici private din Marea Britanie, in stare foarte grava, dupa cum ne-ar fi anuntat, pe ton sobru, preocupat, avocatii sai.
Am fi avut toate motivele sa ne revoltam. Si toate motivele sa chestionam lunga telenovela a problemelor medicale ale miliardarului roman. Chiar suferea el de ceva? Chiar a fost “pe bune” transplantul acela, facut departe de ochii publicului si ai comunitatii medicale din tara noastra. Nu a fost totul, de fapt, doar o mascarada menita sa-i asigure lui Dinu Patriciu un alibi confortabil pentru situatia unei sentinte defavorabile in ultima instanta de judecata?
Cazul Patriciu ar fi fost doar ultimul dintr-o lunga serie a unor demnitari sau bogatani care frizeaza bunul simt, dribland legea cu largul concurs al institutiilor statului roman. Patriciu se inscria perfect in “portretul-robot” al celui care stie sa joace „din poignet” slabiciunile statului. Am fi avut toate motivele sa ne revoltam? Am fi avut!
Realitatea e ca am fi avut toate argumentele logice sa judecam absenta lui Dinu Patriciu la intalnirea cu zecile de camere TV orbitoare din fata usii metalice a penitenciarului. Dar realitatea e ca Dinu Patriciu chiar era suferind si ca, de fapt, starea lui era atat de grava incat nici nu a mai prins verdictul Curtii de Apel…
Problema nu e ca Dinu Patriciu nu-si merita condamnarea. Si-o merita: dovezile sunt limpezi, decizia instantei nu mai suporta, oricum, comentarii. Problema e ca nu si-ar fi meritat condamnarea noastra, a celor care l-am fi judecat, pe nedrept, ca s-ar fi sustras executarii pedepsei.
Si, de fapt, problema nu e Dinu Patriciu. Problema e ca, adesea, obsedati de argumentele noastre inexpugnabile, facem astfel de judecati de valoare si fata de prieteni, de colegi, de subalterni sau de sefi. Avem toate argumentele din lume, dar s-ar putea sa ratam, grav, chiar in momentul sau in contextul in care emitem judecata de valoare. Poate chiar atunci, poate doar ca exceptie, cel pe care il judecam ca lenes, absent, ciufut, morocanos, distrat etc are un bun motiv ca sa fie asa. Iar acel motiv ne poate condamna chiar pe noi, cei ce-l condamnam pe celalalt.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML