Prima zi ca sef: cum iti motivezi echipa. Modelul Guardiola
managementsefdiscursguardiolabarcelonaleadership
Jurnalistul Guillem Balague, autorul biografiei lui Josep Guardiola ca antrenor al lui FC Barcelonei, a facut public in "The Telegraph" un fragment din cartea sa, "Pep Guardiola: Another Way of Winning". E chiar primul discurs tinut de Guardiola in fata echipei catalane in calitate de antrenor, in cantonamentul de la St. Andrews, in 2008. Un exceptional argument despre forta echipei, despre diferenta esentiala dintre rezultat si randament si despre respectul pentru stilul si istoria echipei pentru care lucrezi.
Discursul unui “debutant”
Cand a plecat de la Barcelona, in vara aceasta, la exact 4 ani de la discursul din St. Andrews, Josep Guardiola lasa in urma sa 14 trofee, printre care doua Ligi ale Campionilor la fotbal si trei campionate ale Spaniei, obtinute in fata rivalei Real Madrid. Dar Pep Guardiola ramane in istoria sportului nu doar ca cel mai de succes antrenor din istoria tumultoasa si orgolioasa a Barcelonei, ci tocmai prin capacitatea sa extraordinara de a comunica, prin caracterul inspirational al sedintelor si al antrenamentelor pe care le conducea, prin abilitatea sa de motivator al performantei, o amprenta distincta si distinsa care se studiaza azi la cateva dintre cele mai importante universitati ale lumii.
Indiferent ca promovezi din interiorul unei organizatii sau ca vii din alta parte ca lider al unei echipe, prima impresie conteaza intotdeauna in fata viitorilor subordonati. Orice schimbare produce rumori, aduce spaime in randul unora si nesiguranta printre altii. De aceea, dincolo de stilistica discursului, importanta e punctarea clara a prioritatilor, a exigentelor si a modului de actiune in diferitele situatii care pot aparea in organizatie. Multi lideri prefera sa intre silentios in organizatie, isi iau timp ca sa-si studieze angajatii si sa-si stabileasca o retea de incredere care sa-i asigure viitoarele miscari si decizii. Altii intra complezenti, incercand sa-si castige subalternii - unii cu mare experienta si poate aspiranti si ei la fotoliul caldut pe care il ocupa noul sef - cu pretul unor compromisuri facute in dauna profesionalismului si a randamentului. Ca in titlul cartii lui Balague, Guardiola a ales "another way of winning".
La ora primului discurs in fata vedetelor de la Barcelona, Josep Guardiola era, practic, un nimeni in lumea antrenoratului. Singura sa performanta din CV era promovarea echipei secunde a Barcelonei din liga a treia spaniola in cea de-a doua. Tanarul antrenor de 37 de ani avea de trecut un prim examen important in fata unor nume grele ale fotbalului mondial precum Henry, Abidal, Eto’o, Puyol, Xavi sau Iniesta. Dar Guardiola avea sa impresioneze prin stilul direct, prin emotionalitatea mesajului si prin punctarea cu maxima limpezime a celor mai importante idei din filosofia sa manageriala: spirit de echipa, fidelitate pentru cultura organizatiei si responsabilitate fata de randamentul individual.
Modelul Guardiola
“Domnilor, buna ziua! Va imaginati ce mare motivatie este pentru mine faptul ca ma aflu aici, ca antrenor al aceastei echipe. Este, pentru mine, cea mai mare onoare. Mai presus de orice, iubesc acest club. Niciodata nu voi lua vreo decizie care sa dauneze sau care sa fie este impotriva clubului. Tot ceea ce voi face se va baza pe dragostea mea pentru Barcelona”, i-a intampinat Josep Guardiola pe viitorii sai elevi.
“Avem nevoie si ne dorim ordine si disciplina. Echipa a trecut prin momente in care nu toata lumea s-a comportat atat de profesionista pe cum ar fi trebuit. E timpul sa muncim si sa dam totul. Am facut parte din acest club vreme de multi ani si sunt constient de greselile care s-au facut in trecut. Va voi apara pana la moarte, dar va pot spune, de pe acum, ca voi fi foarte exigent cu toti precum sunt cu mine insumi. Asta e tot ce va cer.
Nu va fi niciodata o problema daca ratati o pasa sau daca gresiti o degajare care ne costa un gol cand vad ca dati totul pe teren. Pot sa trec peste orice greseala, dar nu-i voi ierta pe cei care nu-si dau inima si sufletul pentru Barcelona. Nu cer rezultate, cer doar randament. Si nu voi accepta ca unii sa speculeze in privinta randamentului.
Asta inseamna Barca, domnilor, asta e ceea ce ni se cere noua aici, asta va cer si eu voua. Trebuie sa dam totul. Un jucator de capul lui nu inseamna nimic, are nevoie de coechipieri langa el. Fiecare are nevoie de toti ceilalti care ne aflam in aceasta sala. Multi dintre voi nu ma cunoasteti, asa ca ne vom folosi de urmatoarele zile pentru a forma un grup, o familie. Oricand cineva are o problema, sunt disponibil, nu doar legat de sport, ci si in alte chestiuni, profesionale si familiale.
Suntem aici pentru a ne ajuta reciproc si pentru a ne asigura ca gasim acea liniste sufleteasca pentru ca grupul sa nu resimta tensiuni si dezbinari. Impreuna suntem un tot. Nu vreau grupulete, pentru ca peste tot acestea au sfarsit prin a anihila spiritul de echipa. Toti jucatorii din aceasta sala sunt foarte buni, daca nu vom reusi sa castigam, va fi doar vina noastra. Sa fim impreuna la greu! Sa nu scurgem informatii catre presa. Si nimeni sa nu intre in vreun conflict pe cont propriu. Vom fi uniti, aveti incredere in mine. Ca fost jucator, m-am aflat in locul vostru si stiu cum ganditi.
Stilul este determinant in istoria acestui club si ii vom ramane credinciosi. Cand avem mingea, sa nu o pierdem. Atunci cand se intampla acest lucru, sa alergam si sa o recuperam”. “Despre asta e vorba”, a incheiat tanarul antrenor.
De la vorbe la fapte
Ca “despre asta e vorba”, aveau sa se dumireasca si jucatorii care au trecut prin vestiarul Barcelonei in mandatul Guardiola, si opinia publica. Nu erau vorbe goale in discursul sau. Fidel viziunii sale legata de forta grupului, i-a eliminat fara sa se gandeasca de doua ori pe cei care riscau sa compromita atmosfera in vestiar sau pe cei pe care ii banuia ca nu mai pun suflet in proiectul sau: a renuntat din start la Deco si Ronaldinho, iar pe parcurs s-a dispensat de Eto’o si Ibrahimovic. A adus in locul lor alte mari vedete, care insa, precum David Villa, au dovedit ca isi pot subordona ambitiile personale de mari golgheteri intereselor comune grupului. Desi ii avea in echipa pe Messi, Xavi si Iniesta, cele mai frumoase cuvinte la conferintele de presa le-a pastrat mereu pentru oameni care, precum Seydou Keita sau Adriano, au acceptat fara comentarii statutul de rezerva si s-au dovedit mereu utili cand au fost introdusi pe teren.
In fine, semn al adeziunii sale extraordinare fata de istoria Barcelonei, a ramas mereu fidel stilului clasic de joc al echipei - de fapt, insasi marca sa identitara -, pe care l-a redimensionat la proportii iconice. Nu a renuntat la el nici macar atunci cand a riscat sa isi compromita rezultatele in fata unor adversari cinici si oportunisti precum Chelsea Londra sau Inter Milano. “Stilul este determinant in istoria acestui club si ii vom ramane credinciosi”. Un discurs de bun gasit caruia nu trebuie decat sa ii schimbi timpurile verbale pentru a-l transforma intr-un discurs de adio. Discursul unui mare manager: Pep Guardiola.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML