LECTIILE MONDIALULUI (6): Messi si frumusetea pasei
fotbalpasaincrederemessimanagementechipaargentina
Inventata de scotieni la cateva zeci bune de ani dupa aparitia fotbalului, pasa a facut dintr-o alergatura bezmetica, ce semana cu fotbalul jucat, generatie dupa generatie, in clasa I, in curtea scolii, intr-un sport al mintii. Pasa lui Messi pentru golul lui Di Maria, in meciul contra Elvetiei din saisprezecimile de finala, a fost, pana acum, cea mai frumoasa metafora a increderii in echipa de la acest Campionat Mondial.
O dilema de cand lumea: driblez sau pasez?
E minutul 117, in prelungirile meciului Argentina – Elvetia, din saisprezecimile de finala a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia.
Mai sunt 3 minute regulamentare si inca vreo doua suplimentare, apoi totul se decide la loviturile de departajare. Fundasul dreapta al elvetienilor, Lichtsteiner, pierde copilareste o minge la mijlocul terenului, Palacio o recupereaza si i-o paseaza rapid lui Messi, aflat la cativa metri de el, tot la centrul terenului.
Vedeta argentiniana nu are om in preajma, preia si face trei pasi pana sa fie luat in primire. E deja in plin fuleu, e clar pentru toata lumea ca va fi o actiune tipica pentru starul Barcelonei. Schar se arunca la sacrificiu, dar nu are nici o sansa in fata lui Messi, care trece de el si, dintr-o simpla fenta, ii trage inspre el pe toti cei patru aparatori adversi din fata sa. Inca o fenta, si din patru ar fi ramas doi, era spatiu de trecere si printre ei, si prin dreapta lor, iar apoi sutul, faimosul sut liftat al lui Messi, studiat parca la Academia lui Nick Bollettieri.
Actiunea personala era cea mai previzibila continuare a fazei dupa driblingul in fata lui Schar si tintuirea pe calcaie a fundasilor pe linia careului de 16 metri. Suntem in minutul 117 al unui meci frustrant, iar Leo Messi, omul care marcase, pana la acel moment, toate cele patru goluri ale Argentinei la turneul final, avea nu doar sansa, ci si obligatia sa rezolve meciul, la capatul unei actiuni care incepuse atat de promitator...
Intre momentul driblingului in fata lui Schor si fenta in fata viitorilor adversari e o fractiune de secunda. O fractiune din secunda 26 de dupa minutul 117: atunci, fix atunci, orgoliul si ratiunea, teama si speranta, presiunea si responsabilitatea isi duc meciul lor. “Recunosc ca am fost tentat sa iau actiunea pe cont propriu si sa fortez drumul direct spre poarta”, povestea Messi dupa meci.
Numai ca, in acea fractiune de secunda de dupa fenta prin care ii atrasese in fata sa pe totiu cei patru fundasi din fata, Messi realizeaza ca Angel di Maria, colegul sau de la Nationala si adversarul de la Real Madrid de-a lungul unui an de zile, e mai bine plasat, e singur-singurel si tot ce ar avea de facut dupa o pasa buna e sa traga la poarta.
Pasa ca metafora a increderii
Actiunea lui Messi si explicatiile sale de dupa meciul cu Elvetia rescriu istoria celei mai frumoase inventii din anii de pionierat ai fotbalului: pasa. Pare de necrezut, dar pasa a fost inventata la cateva zeci de ani dupa ce “frumosul sport” – „the beautiful game”, cum a fost alintat fotbalul – se desprinsese definitiv de rugby si isi castigase, la granita secolelor XIX si XX, nu doar identitatea proprie, ci si popularitatea care a facut din el fenomenul planetar de azi.
Inventia pasei de catre antrenorii scotieni a insemnat prima mare revolutie din istoria fotbalului. Un sport de echipa jucat de egoisti s-a transformat, azi, intr-un sport de egoisti jucat in echipa. Noul sistem, in care coechipierii avansau spre poarta adversa pasandu-si mingea, spargand blocul advers, cesionandu-si, unul celuilalt, responsabilitatea si rolul de coordonator, s-a dovedit a fi veriga lipsa dintre maidanul prafuit de odinioara si dintotdeauna si stadioanele monumentale de azi.
Pasa inventata de scotieni a devenit garantia succesului impotriva “inamicilor” englezi inainte de a deveni o metafora a increderii in sport. Cand pasezi, iti asumi faptul ca macar unul dintre coechipierii tai poate face mai mult decat tine in acel moment al jocului. Pasa inseamna incredere, iar pe aceasta incredere s-au construit mari fenomene fotbalistice precum Ajax-ul anilor ’70, Steaua anilor ’90 sau Barcelona ultimului deceniu, cu aceasta “tiki-taka” cautand, mereu, perfectiunea.
Suprimarea egoismului a schimbat fundamental fotbalul. Nebunia aceasta de a da mai departe, altuia, mingea pe care abia ce ai recuperat-o a rescris istoria sistemelor tactice de joc, a facut din fotbal – din ceea ce, malitios, unii definesc si azi ca fiind o alergatura fara sens a 22 de barbati in jurul unei mingi - un sport al mintii. Pasa a dat sarm si profunzime fotbalului. Esti capabil sa delegi responsabilitatea sau mergi bezmetic, de unul singur, inainte?
Prin strategii si artistii sai, fotbalul si-a pus, acum mai bine de 100 de ani, problemele managementului corporatist din ziua de azi. Pasa geniala a lui Messi pentru Di Maria a fost doar inca o demonstratie despre incredere si despre frumusetea ideii de echipa cu care fotbalul ne-a gratulat pe timpul Campionatului Mondial.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML