LECTIA DE MANAGEMENT: Cum a rupt economia Cehia de Slovacia, in anii '90
managementseparareeconomicecehoslovaciameciarivan mikloscomunismtranzitie
La 1 ianuarie anul acesta, s-au implinit 20 de ani de la separarea Cehiei de Slovacia. Pe fondul rupturii, de mai mare impact, a Uniunii Sovietice si a sangerosului razboi din fosta Iugoslavie, discutiile despre despartirea cehilor de slovaci au dat fiori intregii lumi. Timpul a dovedit, insa, ca cehii si slovacii au ramas buni vecini. De ce s-au mai despartit atunci? Motivatia gestului de la 1 ianuarie 1993 a ramas o enigma pentru multi...
Am discutat pe larg despre culisele acestei rupturi si despre motivatiile ei cu prilejul unui recent interviu cu Ivan Miklos (foto), fost vicepremier si ministru de finante al Slovaciei, un personaj considerat de raportul “Doing Business” al Bancii Mondiale drept marele campion al reformelor in fostele tari comuniste. O veritabila lectie despre cat de important e factorul economic in destinul unei tari si despre cat de nefaste se pot dovedi, chiar si dupa zeci de ani, unele viziuni economice in viata unor natiuni. Despre cat de mult rau au facut Slovaciei investitiile fara cap ale comunistilor in ridicarea zonei la nivelul mult mai dezvoltat al Cehiei...
O federatie, doua viziuni
Ivan Miklos avea 32 de ani in 1992. Fusese, inainte de asta, la numai 30 de ani, ministru al Privatizarii in primul guvern slovac post-comunist. Reformist si federalist convins, Miklos a fost unul dintre sustinatorii “terapiei de soc” pe care guvernul federal de la Praga dorea sa il impuna in Cehoslovacia.
Doar ca alegerile din vara lui 1992 au scos de la guvernare, si chiar si din Parlament, partidul reformator al lui Ivan Miklos, iar fraiele puterii au fost preluat de nationalistul slovac Vladimir Meciar. In vreme ce stanga conducea in Slovacia, dreapta pro-occidentala castigase in Cehia. A fost un prim semn ca noua realitate post-comunista va face tot mai grea si mai complicata coabitarea cehilor si a slovacilor in cadrul aceleiasi federatii.
Cum s-a mutat industria grea in Slovacia
„Inainte de '89, diferentele dintre partea slovaca si cea ceha erau nesemnificative. Marea diferenta o reprezenta structura economica a celor doua zone, iar aceasta diferenta avea sa se vada abia dupa caderea comunismului si avea sa fie, de fapt, cauza principala a rupturii”, imi explica Ivan Miklos.
“Cehoslovacia era o exceptie printre tarile comuniste, si asta pentru ca inainte de Al Doilea Razboi Mondial era printre cele mai dezvoltate tari din lume. Eram, in anii '30, undeva pe locul 13-15 in lume ca produs intern brut pe cap de locuitor. Oricum, pe atunci, partea ceha era mult mai dezvoltata decat partea slovaca. Istoric, partea ceha era una dintre cele mai prospere regiuni ale vechiului Imperiu Habsburgic, in vreme ce partea slovaca era o regiune ruralizata, mai putin dezvoltata.
De aceea, in timpul comunismului, Slovacia a fost in centrul unui amplu proces de convergenta cu partea ceha, ceea ce a insemnat cresterea nivelului de trai. Asta nu a fost deloc rau, desigur. Rau a fost ca aceasta dezvoltare a zonei slovace s-a facut pe bazele si dupa principiile economiei planificate, a fost facuta artificial, si nu natural. Industrializarea Slovaciei a insemnat industrie grea, gandita sa deserveasca nevoile tarilor comuniste membre ale CAER”.
1992: somajul in Slovacia, de 4 ori cat cel din Cehia!
"Dupa caderea comunismului, diferentele de structura dintre economia ceha si cea slovaca au avut influente diferite asupra dezvoltarii economice si sociale ale celor doua zone. Tranzitia spre capitalism a economiei cehesti, asa-numitul <<Big Bang>>, a inceput in ianuarie 1991. Conceptul era foarte similar cu cel aplicat, din 1990, in Polonia. <<Big Bang>>-ul a adus liberalizarea preturilor, a dobanzilor, asta insemna inflatie mare, cresterea costului vietii, scaderea standardului de viata si asa mai departe. Trecerea la capitalism a insemnat, de asemenea, probleme serioase pentru fostele companii de stat.
Iar din pricina structurii economice diferite - economia Cehiei era mult mai bine orientata spre pietele vestice -, din pricina acestei mosteniri economice din perioada comunista, efectele masurilor economice ale tranzitiei au fost mult mai apasatoare in partea slovaca decat in cea ceha. Spre exemplu, la mijlocul lui 1991, somajul ajunsese la 11-12% in Slovacia, in timp ce in Cehia era de numai 3%!", recapituleaza Ivan Miklos inceputurile Slovaciei independente.
Aberatia suprema a lui Meciar: o tara si doua banci centrale!
“Efectele sociale ale reformei, ale mostenirii comuniste, era foarte severe aici, iar multi politicieni slovaci au inceput sa spuna ca reforma nu e in regula, ca e buna pentru cehi, ca au somaj mic, dar ca noi il avem mult mai mare, deci avem nevoie de o reforma speciala pentru Slovacia. In aceste conditii, devenise clar ca nu mai puteam merge impreuna. Erau, apoi, nesfarsite discutii despre o noua Constitutie, despre noile relatii in cadrul federatiei, despre distributia puterii intre Praga si Bratislava”, spune fostul vicepremier slovac, membru al Grupului Bilderberg.
Vladimir Meciar nu era deschis pentru separatism, numai ca, la negocieri, a pus conditii care erau inaceptabile nu doar pentru partea ceha, ci si pentru insasi functionarea pe mai departe a federatiei. „Spre exemplu, Meciar a spus ca nu vrea ruperea federatiei, dar ca vrea banci nationale diferite in cele doua state. In aceste conditii, era practic imposibil sa mai conduci Cehoslovacia. Erau viziuni prea diferite legate de felul in care trebuia condusa tara, iar asta a dus la constientizarea tot mai clara a faptului ca separarea era singura solutie. Noi, slovacii, aveam temeri mari legate de viitor, pentru ca nu aveam deloc experienta in a ne autoguverna", isi aminteste fostul ministru. "Si, din pacate, aceste temeri aveau sa se confirme cu varf si indesat", adauga el.
Agonie si extaz
In 1998, la numai 5 ani de la ruptura de Cehia, slovacii erau complet izolati de Occident, captivi ai sistemului autocratic al nationalistului Vladimir Meciar. Plecasera, practic, la despartirea din ianuarie1993, de la acelasi nivel de trai, iar acum coroana slovaca era mai slaba cu o treime decat coroana ceheasca si, in vreme ce la fostii parteneri de federatie somajul se scria cu o singura cifra, si aceea mica, Bratislava raporta statistici ingrijoratoare: 20% din populatia activa nu avea un loc de munca!
Lumea s-a speriat atunci si, in 1998, a votat masiv anti-Meciar. A ajuns la guvernare o coalitie pestrita, condusa de Mikulas Dzurinda si de tanarul finantist pro-reformist Ivan Miklos, care a reusit sa duca Slovacia, simultan, in 2004, in Alianta Altranticului de Nord (NATO) si in Uniunea Europeana. Dupa alti 5 ani, Slovacia devine primul stat fost comunist din zona noastra care trece la moneda euro, inaintea Cehiei, Poloniei, Ungariei si Romaniei...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML