BAC-ul si adevaratele examene de maturitate
bacalaureatbactestcompaniesupraveghereinvatamantlimba romana
"Examen de maturitate", asa era considerat Bacalaureatul dupa 1925, cand proba a fost introdusa in Romania de catre dr. Constantin Angelescu, ministrul Instructiunii Publice de la acea vreme. Staiful Bacalaureatului s-a pierdut cu timpul, pana cand, in anii exploziei locurilor cu taxa la facultati si ai universitatilor particulare infloritoare, a devenit o banalitate aproape, o simpla formalitate, ce-i drept, mai simpla in unele licee si in unele judete decat in altele...
Doar manelistii si fotbalistii ratau BAC-ul pana deunazi, si asta nu pentru ca nu erau in stare sa scrie dupa dictarea supraveghetorilor sau dupa cate o fituica "servita", ci pentru ca, prinsi cu nuntile si cu cantonamentele de peste vara, pur si simplu nu-si puteau face timp sa bifeze toate examenele dintr-o sesiune. Acum, la a doua sesiune de vara cu sistem de supraveghere video si cu profesori somati sa nu mai faca pe colaborationistii, mediile de promovabilitate au scazut, in majoritatea judetelor, sub 50%. Judete care scoteau mereu peste 90% promovabilitatea, ca pe vremea raportarilor ceausiste ale cresterii recoltelor la hectar, s-au instalat comod unde le era, de fapt, locul, in mediocritatea generala.
Cauze pentru situatia de fapt sunt atat de multe si atat de profunde incat s-ar putea scrie tomuri de doctorate fara riscul repetitiei temelor la limita plagiatului. Multi dascali de calitate au parasit sistemul, cei ramasi nu sunt sustinuti si motivati sa performeze, parintii au tot mai putin timp pentru copii, care copii sunt tot mai dezinteresati si tot mai captivati de alte "distractii", nu de scoala, si programele scolare, si relatia profesor – elev, sunt, probabil, mult depasite de realitatile sociale ale lui 2012. Peste toate, e inertia unui sistem educational netrasparent si ipocrit, care te incurajeaza mai intai sa copiezi tema in pauza, de la colegul de banca, apoi sa copiezi la lucrarile de control de la celalalt sau cu fituici si diverse tehnologii moderne, pentru ca, ajuns in fata Bacalaureatului, cu cutitul la os, sa-ti ofere solutiile problemelor sau, macar, cadrul sa te "descurci" de unul singur. O culpa generala, sistemica, pentru care, momentan, sub presiunea reformei si sub privirea rece a camerei video, nu s-a gasit decat un vinovat: elevul.
Iata de unde a inceput curatenia in societatea romaneasca! Iata de unde s-a inceput eradicarea coruptiei! Anul trecut, pe vremea cand rapoartele de justitiei ale UE ne besteleau de zor ca nici un "greu" nu e la inchisoare, primii elevi de liceu ingrosau lista lunga a celor pentru care "merge si asa nu mai merge". Trebuie sa fie frustrant ca intr-o tara in care e greu sa alegi un ministru al Educatiei care sa nu aiba probleme cu "mapa profesionala" tu, ca elev, sa nu poti susoti cu colegul din fata sau sa nu primesti un ajutor din partea comisiei de corectare!
Trebuia inceput, insa, de un undeva. In ultimii ani, in tot mai multe firme importante, din Romania, firme de consultanta sau de PR, bunaoara, firme la care nu poate aspira sa lucreze oricine, nu orice fel de firme, au introdus examene de limba romana pentru evaluarea candidatilor! Oamenii ieseau, dupa masterate, licente si zeci de examene, inclusiv Bacalaureatul, fara sa fie in stare sa scrie corect romaneste! Poate de aici ar fi trebuit inceput: de la a li se explica tinerilor ca nici trecerea cu orice pret a BAC-ului, nici absolvirea cu orice pret a unei facultati nu sunt obligatorii, ca, mai devreme sau mai tarziu, pe parcursul unei cariere, piata reala, viata reala, in definitiv, are destule parghii de autoreglare pentru a nu se lasa afectata de aberatiile sistemului educational.
Sa fim cinstiti: cine mai pune pret azi, la angajare, pe doctoratul din CV-ului canditatului? Sau o face, dar cerand referinte serioase, daca tine neaparat la specializarea doctorala a viitorului angajat. Corectorii pot fi mai mult sau mai putin indulgenti, supraveghetorii la fel, decanii din universitati pot fi mai seriosi sau mai putin seriosi, ministrii educatiei pot sa scoata de azi pe maine camerele video, pot sa propuna, bunaoara, admiterea la facultati fara BAC. Dar adevaratul "test de maturitate", tot vine la un moment dat. In 1925, i se mai zicea si Bacalaureat. In 2012, e, mai degraba, interviul de angajare, testul de limba romana sau proba practica de lucru de la noul angajator. Iar acolo e cu siguranta un "Big Brother" care nu vrea sa se pacaleasca pe banii lui, asa cum ne pacaleste pe noi statul, pe banii nostri.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML