Managerul inconsecvent, cheia succesului intr-o lume complexa si labila
manager budistmanager inconsistentfeedbackpullbackcomplexitate
Managerul inconsecvent baleiaza zilnic intre asteptari mici si mari de la subordonatii sai. Cheia succesului este sa stie sa se pozitioneze intre aceste doua maniere de lucru, in fiunctie de situatiile care se schimba peramanent
Daca ar fi sa numim cu un singur cuvant trasatura definitorie a lumii de astazi poate ca cel mai potrivit ar fi “complexitatea”.
Cum poate gestiona un lider o astfel de lume ? In afaceri de exemplu ?
S-au propus to felul de “tratamente” .
De exemplu, s-a spus ca ar trebui sa se aplice Teorema incompletitudinii sistemelor formale a lui Kurt Goedel : daca trebuie sa luam o decizie tinand cont de (n) criterii, exista o singura solutie : impunem o solutie .
Sociologul german Niklas Luhmann a propus “sa avem incredere in sistem “, si lucrurile se vor rezolva . Adica, de exemplu, in Dragnea & comp. Doamne feri !
Am intalnit sugestii interesante referitoare la acest subiect intr-un articol publicat recent : “Why it’s not always good to be consistent” (De ce nu este bine sa fii intotdeuna consecvent), Sydney Finkelstein ( Ph.D la Dartmouth College, UK), BBC Capital, 5.07.2017.
Exista, daca ne referim la business, trei feluri de manageri.
Managerii adepti ai filozofiei budiste
Filozofia budista sustine ca pentru a fi fericit trebuie sa ai asteptari scazute. Managerii care imbratiseaza aceasta viziune au un aforism poreferat : “promite mai putin si livreaza mai mult”.
Managerii cu asteptari mari
Carol Dweck, profesor de psihologie la Stanford University nu este de acord cu viziunea de mai sus . Dupa parerea lui Dweck “fericirea intra la cei care invata constant si cauta sa se perfectioneze, permanent “. De aceea, inevitabil, si asteptarile cresc in mod constant . Aforismul preferat al managerilor de acest tip ar fi : “ dezvolta-ti atitudinea pentru a avansa in organizatie”.
Managerii inconsecventi
Acestia sunt managerii cu decizii “u-turns”, schimbatoare, contradictorii, etichetati prin stereotipia curenta ca “de proasta reputatie”.
In mod evident ei combina cele doua tipuri de viziuni descrise mai sus.
Dupa parerea lui Sydney Finkelstein “ a tine doua idei opuse in minte si a alege una sau alta in functie de context nu ne face in mod necesar capriciosi, imprevizibili. Fiecare dintre noi trece uneori prin asta si recunoasterea acestei dualitati este o calificare critica a liderului”.
In general, managerul mediocru cauta consistenta . Managerul inteligent cauta paradoxul. Desigur, pare facil sa-ti limitezi ideile , observatiile si feedback-ul pentru a fi consistent cu o logica simpla, de obicei binara (da sau nu). Aceasta viziune inchide insa multe solutii de rezolvare a problemei .
De aceea trebuie evitata “viziunea tunel” si trebuie batuta calea pasilor laterali, facuti spre oportunitatile surpriza.
In sociologie un astfel de demers se numeste serendipitate .
Presupuneti ca s-a aplicat un chestionar cu o singura intrebare, pe 100 de persoane . 99 persoane au formulat cam acelasi raspuns si 1 persoana a dat un raspuns diferit. Sociologul constata ca acel unic raspuns este cel mai lamuritor pentru problema studiata . Atunci, conform principiului serendipitatii are dreptul sa-l inregistreze, inlaturand celelate 99 de raspunsuri din procesul explicativ. Bineinteles , numai un sociolog “meserias” este capabil sa faca acest lucru.
La fel se pune problema si cu managerii “meseriasi”.
Sydney Finkelstein expune si o parere cu care nu sunt de acord : “ chiar daca paradoxul si contradictia sunt acceptate in peisajul vietii noastre , doua idei opuse nu trebuie sa fie adevarate in acelasi timp “.
Ei bine, pentru un manager “meserias” acest lucru nu numai ca este posibil, dar il si transforma in managerul ideal al lumii complexe pe care o traim. Imi voi permite sa reproduc un text propriu.
Pornind de la lucrarile profesorului Constantin Virgil Negoita, actualmente Ph.D la Hunter College, City University of New York, am scris intr-un material publicat anterior :
“Traim intr-o lume complexa in care Logica Aristotelica nu mai functioneaza si trebuie inlocuita cu Logica Dialectica. Logica Aristotelica sustine ca (X) nu poate fi (A) si (non-A) in acelasi timp. Functioneaza deci legea excluderii mijlocului. Logica Dialectica sustine ca (A) si (non-A) nu se exclud ca predicate ale lui (X)...
Adevarul nu trebuie aflat prin omorarea parerilor contrare ci prin includerea lor intr-o matrice explicativa care sa le includa. Cum ? Prin gasirea unei structuri mai stabile, prin scufundare spre elementul originar al structurii. Acest proces se numeste pullback . Pentru Logica Aristotelica este bun feedback-ul...Cine pot face aceste sinteze? Oamenii cu calitati exceptionale, pe care-i putem numi profeti sau faruri (liderii eficienti din zilele noastre,n.n). Profetii determina cursurile evenimentelor societale si ale evolutiei . Ei sunt cei care furnizeaza “mastile”, adica rolurile sociale, ceea ce face ca tipurile umane sa devina vizibile. “Pro”, in limba greaca, nu inseamna “inainte” ci “de acum inainte”.” (Ion Dan Trestieni, “Reveriile unui plimbaret solitar -ma indrept spre unde ?”, 30.042017, www.Manager.ro)
Precizez ca (A) si (non-A) pot fi ambele adevarate daca se specifica palierul semantic de pe care sunt definite : experienta observatorului, momentul in care a facut observatia, calificarea observatorului, istoria observatorului(biografia), relatia lui cu ceilalti, etc.
Este greu sa fii manager bun intr-o lume complexa , ca a noastra. Dar nu imposibil !
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML