O scena si un AS al comediei romanesti - Grigore Vasiliu Birlic

O scena si un AS al comediei romanesti - Grigore Vasiliu Birlic artascenateatrufilmcomediegrigore vasiliu birlic

24 ianuarie 1905 se naste cel care avea sa devina Maestrul sacru al teatrului si al filmului romanesc, Grigore Vasiliu Birlic. La Falticeni, intr-o familie modesta de negustori.
Spiritul sau glumet si zburdalnic se remarca inca din copilarie, cand dorinta sa de a deveni clovn de circ nu se suprapune cu cea a familiei sale, care considera actoria drept o meserie neserioasa. Ca urmare se inscrie la Facultatea de Drept, dar va aparea ca figurant in piese la Teatrul National din Cernauti.

Conservatorul de Arta Dramatica din Cernauti (unde este respins de sapte ori datorita faptului ca era peltic) este continuat din 1933, la Bucuresti. Va aparea la Teatrul Vesel. Foarte curand este remarcat.

Este distribuit, pentru prima data, in comedia „Musca spaniola”, scrisa de vienezii Arnold si Bach, adaptata de dramaturgul Tudor Musatescu si de regizorul Sica Alexandrescu. Rolul titular pe care-l interpreteaza va avea un succes urias. Mai mult, identificarea cu personajul va atrage porecla sa – Birlic.

Debutul sau cinematografic marcheaza anul 1934 cu filmul „Bing-Bang”. Unde va juca alaturi de Stroe si Vasilache. Intre anii 50 si 60 va aparea, in special, in piesele lui Caragiale, majoritatea acestora fiind ecranizate.

In 1956, in cadrul „Festivalului Goldoni”, il regasim la Venetia, alaturi de alte doua nestemate ale generatiei de aur a comediei romanesti: Alexandru Giugaru si George Calboreanu. Pentru prezentarea piesei „Badaranii”, jucata in aer liber, in gradina de la Palazzo Grassi. Aici, cascadele de ras si ropotele de aplauze au intimidat pana si ploaia torentiala care izbucnise in actul III al scenei.

Birlic a devenit o marca transformata in renume. Un AS al jocului... pe SCENA. Un NUME, un ACTOR UNIC (birlic in limba turca inseamna unicat), un TALENT GENIAL, inegalabil.

Binecuvantat cu daruri actoricesti, inzestrat cu un har pe care si l-a exploatat atat pe scena, cat si pe ecran, Grigore Vasiliu Birlic este cel care va oferi, cu putin timp inainte de a muri, un spectacol memorabil in reluarea piesei „Birlic”, cea care-l propulsase in cariera.

Pe 14 februarie 1970 se stinge un actor iubit. Cel care a fost comparat cu alti giganti ai comediei, Charlie Chaplin si Louis De Funes. Cel care avea o uimitoare usurinta de a trece de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic sau invers.

Rolurile care l-au facut celebru? Sau, mai bine, personajele devenite nemuritoare prin arta celui care le-a animat pe scena? Amintim doar cateva:
•    Cracanel in D-ale carnavalului de I. L. Caragiale
•    Lefter Popescu in Doua lozuri de I. L. Caragiale
•    Costachel Gudurau in Telegrame de I.L. Caragiale
•    Spirache Necsulescu in Titanic Vals de Tudor Musatescu
•    Jupanul Conciano in Badaranii de Carlo Goldoni.

Din fericire, si generatiile urmatoare vor putea sa-l aplaude si sa-l admire pe cel care si-a afirmat talentul actoricesc in roluri greu de egalat:

 „Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului si a muzicantului, arta actorului este, din pacate, perisabila! Din creatia lui nu ramane nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate, dand actorului un pic de acces la nemurire. (...) Eu, Birlic cel din sala, il urmaresc pe Birlic de pe ecran, dandu-mi seama ca el va supravietui, ca aceasta imagine a artei mele va continua sa traiasca in ochii unui spectator care nu s-a nascut inca.”