17 ianuarie, ziua nasterii unui Sfant - Sfantul Antonie cel Mare

17 ianuarie, ziua nasterii unui Sfant - Sfantul Antonie cel Mare sfantsfantul antonie cel marecuvintedumnezeu

"De voieşti să fii desavarsit, mergi, vinde avutiile tale si, venind, urmeaza Mie." (Matei 19, 21)
Hotararea a fost luata, iar cuvintele Sfintei Evanghelii au devenit legea dupa care cel mai popular ascet si cel care este socotit incepatorul vietii calugaresti, Sfantul Antonie cel Mare,  si-a inceput o noua viata. O viata noua, care care avea sa-l cuprinda pe Hristos.

Cele 300 de tarini, mostenirea sa, au fost vandute. Banii au ajuns la cei saraci si, dupa ce a dat in ingrijire pe mica sora orfana, s-a retras in pustie. Unde a inceput lupta care avea sa-i aduca cununa nemuririi spirituale. O lupta de 85 de ani, martorii slefuirii desavarsirii sale.

Nascut in secolul al III-lea d. Hr, in epoca Marelui Constantin, in Alexandria, din parinti evlaviosi, dar si bogati, Antonie a ramas orfan de tanar. 18 ani si o sensibilitate la Cuvantul lui Dumnezeu au fost suficienti pentru convertirea sa catre o viata pustniceasca. La inceput, 35 de ani in post, rugaciune, asceza si singuratate. Hrana, cat sa supravietuiasca. Se va retrage ulterior pe un munte, care astazi ii poarta numele, langa Marea Rosie, de pe culmile caruia se vede Muntele Sinai.

Iubirea pe care i-au aratat-o ucenicii sai cei mai apropiati sunt ecouri ale iubirii pe care el insusi a investit-o in cei care l-au inconjurat, purtatorii pe mai departe ai mesajului lui Dumnezeu. Multi fiind Sfintii cei mai mari pe care i-a daruit Egiptul.

356 d. Hr. este anul cand sfantul Antonie isi incheie viata pe acest pamant, incredintandu-si sufletul in mainile Celui Caruia ii inchinase intreaga sa viata.

Pildele si intamplarile din viata Sfantului Antonie reprezinta un izvor de viata autentica, care incearca sa irige desertul spiritual de astazi. Ne invata sa fim oameni echilibrati, discernamantul fiind faclia ce lumineaza intunericul unei lumi tulburi.

Tainele lui Dumnezeu nu degeaba se numesc taine. Ele ne delimiteaza foarte clar limitele si, desi nu putem sa le patrundem cu mintea noastra omeneasca, ele construiesc neincetat scara mantuirii.