Peter Barta, FPP: Deschiderea unei afaceri trebuie asociata cu o durere care exista pe piata, iar serviciile oferite sa fie calmantele

Intr-un interviu acordat Manager.ro, Peter Barta vorbeste despre activitatea FPP, cele doua programe "nave amiral" ale Fundatiei, School for Startups (S4S) si Business Mentoring Program (BMP), dificultatile intampinate de organizatii in accesarea fondurilor europene si pleiada de traineri, coachi si consultanti aparuti in Romania in ultimii ani "ca ciupercile dupa ploaie".  

 

Adrian Popa: Care sunt pricipalele trei realizari ale Fundatiei Post-Privatizare in 2011?

 

Peter Barta: Am reusit sa avem o echipa coagulata la Fundatie. Aceasta este una din cele mai mari realizari. O echipa tanara, motivata sa realizeze ceva pentru niste beneficiari. Alte realizari sunt programele pe care le-am adus, performante si de foarte buna calitate, pentru antreprenori si intraprenori - avem o serie de cursuri la care participa oameni din cadrul unor companii. O alta realizare importanta este recunoasterea de care se bucura aceste programe. Despre ele s-a scris in publicatii mari precum New York Times, dovada ca ele sunt de calitate ridicata. Din pacate, prea putina lume a vorbit despre aceste programe in Romania. O alta realizare ar fi ca avem trei proiecte finantate din fonduri europene la care suntem beneficiari si inca unul la care suntem parteneri. Toate aceste programe ajuta la dezvoltarea antreprenoriatului in Romania. Vorbim de aproximativ 10 milioane de euro pe care Fundatia le administreaza sub aceasta forma. Ne bucuram ca am reusit sa sustinem si multe initiative antreprenoriale, de la idee la demarare si mai departe. 

 

A.P.: Lucrati cu fonduri europene. Va este mai usor ca altor organizatii din Romania sa le accesati? Intampinati si la FPP dificultati?

 

P.B.: Nu stiu daca ne este mai usor. Avem si noi dificultati, trebuie sa recunosc, ca orice organizatie. Aici fac o paranteza. Fundatia a fost creata in 1996 si a fost constituita de Comisia Europeana ca entitate privata, dar statutul pe care il avem acum este acela de fundatie, chiar daca, ca si profil, suntem un fond de investitii.

Problema fondurilor structurale ne-a afectat si pe noi, cu toate ca avem o pozitie privilegiata fata de alte organizatii din Romania. Aceste modificari permanente la proceduri, la modul in care se fac rambursarile etc. Si noi ne gandim uneori cum ar trebui sa facem astfel incat sa nu ne blocam activitatea curenta. Avem o serie de bani blocati in proiecte a caror rambursare intarzie. 

 

Ca sa sintetizez, principalele dificultati de care ne izbim sunt birocratia, intarzierea unor plati si modificarea procedurilor pe parcursul implementarii proiectelor. Daca la un moment dat stiai ca poti sa ai o prefinantare maxima de 30% pe care ai putea sa o obtii si care te-ar ajuta sa-ti implementezi proiectul, te trezesti ca aceasta prefinantare scade la 10%, din care pana la urma ajungi sa primesti, intr-o prima etapa, doar 2%. In aceasta situatie apar probleme. In momentul in care ai trei-patru parteneri, asa cum avem noi in programele pe care le derulam, inseamna ca din prefinantarea primita trebuie sa imparti cate putin la fiecare.  

 

A.P. Coruptie ati intampinat?

 

P.B. Nu. Nu as spune surprinzator. Trebuie sa recunosc ca am intalnit multi oameni motivati in institutii. As minti daca as spune ca toata lumea e corupta. Poate ca au fost cazuri, dar in ceea ce ne priveste pe noi, chiar apreciez relatia pe care am avut-o cu autoritatea de management al fondurilor. Repet, ma deranjeaza birocratia, faptul ca procedurile se schimba des si intarzierile la plati. 

 

A.P.: Spuneti-ne cum au mers cele doua programe principale ale FPP, S4S si BMP, anul trecut. Cati antreprenori au participat? Ati urmarit cum au evoluat cursantii la finalul lor? Care a fost feedback-ul primit de FPP?

 

P.B.: La S4S au fost aproximativ 210 participanti, dintre care 120 la Bucuresti si 90 la Cluj. Dintre acestia, unii au venit cu idei gata incubate, altii aveau afaceri pe care dupa cursuri le-au restructurat si acum le merge foarte bine. Participantii au avut motivatii multiple pentru a urma S4S. Unii au vrut sa cunoasca oameni noi, alti se gandeau la demararea unei afaceri, o parte aveau idei de afaceri pe care nu stiau cum sa le implementeze, iar altii aveau mai multe idei si nu stiau pe care sa o aleaga. Cred ca este prematur sa spunem care a fost impactul programului pana in a doua jumatate a acestui an. Totusi, avem deja cazuri de succes. O mica firma din Sibiu (creatorii solutiei Smart Bill - n.r.), specializata pe solutii de facturare electronica, a reusit sa-si restructureze afacerea. Programul i-a ajutat sa gaseasca cheia succesului si directia in care trebuie sa mearga. Au renuntat la multe alte proiecte pe care ei doreau sa le includa in aceeasi solutie, concentrandu-se doar pe ceea ce stiu ei sa faca cel mai bine - sa exceleze la solutiile de facturare electronica.  

In ceea ce priveste BMP, am avut circa 55 de participanti. Aici as putea mentiona ca si realizare cazul Class IT Outsourcing. Dupa acest program, compania si-a schimbat toate procesele interne de recrutare. Mai mult, societatea si-a modificat putin si modelul de business - au inteles cum sa vanda. Programul BMP incepe direct cu partea de vanzari, nu intamplator, pentru ca daca nu ai un produs sau un serviciu bine definit, nu poti sa generezi suficient cash pentru ca societatea sa creasca. Au reusit de asemenea sa faca networking si sa-si faca contacte in afara tarii, ceea ce este un beneficiu pentru ei. 

 

A.P.: De ce ar alege un antreprenor sa urmeze programul BMP in locul unui MBA, in afara de argumentul care tine de pret?

 

P.B.: Nu cred ca argumentul pretului este definitoriu. Un presedinte de la Harvard spunea: "Daca ajungi sa consideri educatia scumpa, gandeste-te la costurile ignorantei". Pretul este irelevant in contextul educational. De ce ar alege cineva programele noastre? Atat S4S cat si BMP sunt programe practice. Sunt bazate pe interactiune. Nu sunt prezentari PowerPoint, nu vine un lector si citeste din carte si nu-ti da exemple academice care nu sunt ancorate in realitate. Vin oameni care au experienta in afaceri, reala si demonstrata. Daca e sa ma gandesc doar la Doug Richard (lector S4S - n.r.), de exemplu, el a crescut o companie la o valoare de 1 miliard de dolari. Omul a si falimentat o data, dar a trecut prin niste faze care ii permit sa vorbeasca din propria experienta. Bill Aulet (BMP) a condus inainte o divizie IBM. Are experienta unor procese din companii mari, relevante in business. Ei pot sa iti ofere acele elemente pe care nu le gasesti la un academician. Amandoi sunt, in primul rand, antreprenori si apoi profesori de antreprenoriat. Mai mult, stilul de prezentare la BMP este bazat pe studii de caz luate de la Harvard. Acestea se discuta. Nu este un monolog, ci mai degraba o interactiune intre participanti si lectorul invitat. La MBA ai un teanc de carti de citit, ai teste de trecut. In general dialogul cu profesorul de la MBA se rezuma la partea academica, desi aceste programe, prin definitie, ar trebui sa fie orientate foarte mult pe practica. Totusi, foarte putine programe MBA ajung sa mearga in directia respectiva. 

 

A.P.: Care sunt ultimele noutati pregatite de S4S inainte de startul programului in 2012? Prin ce se diferentiaza cele doua programe fata de alte oferte de perfectionare profesionala existente in Romania? Cati oameni s-au inscris la BMP si S4S?

 

P.B.: Pana acum la BMP avem aproximativ 55 de participanti. Aici fac o paranteza. Anul trecut acelasi participant trebuia sa vina la toate cursurile. Acum am schimbat politica. Cursantul se poate inscrie pe parcurs si participa doar la modulele care il intereseaza, precum vanzari, marketing, desi incurajam in continuare participarea la tot programul. Speram ca programul sa inceapa cu in jur de 80 de participanti. 

 

Pentru S4S, tinta noastra initiala recunosc ca a fost foarte ambitioasa. Ne asteptam la circa 500 de participanti in 2012, in trei orase: Bucuresti, Cluj si Timisoara. Aici ne-am lovit de o particularitate pe care nu am considerat-o relevanta initial. Zona Timisoara este un caz particular pentru Romania. Nivelul de implicare in asemenea initiative locale este relativ redus. Ceea ce vine din partea de sud a Romaniei nu este la fel de bun, in opinia celor din Timisoara, ca ceea ce vine din vest. Fiind foarte aproape de granita, lor le este mult mai usor sa mearga la Viena de exemplu, unde considera ca primesc programe de o mai buna calitate decat in tara, ceea ce, in opinia mea, este fals, nu neaparat pentru ca BMP este programul nostru. Avem un proiect de calitate. Nu poti sa te duci la Viena si sa spui ca ai sansa sa stai de vorba timp de un an cu un fost presedinte de la Amazon.com. Daca el nu stie comert electronic, atunci cine poate sa te invete comert electronic? Sau sa stai de vorba despre social media cu Alexandra Samuel, care, pe langa faptul ca scrie la Harvard Business Review, este si o bloggerita faimoasa si scrie pentru persoane precum Oprah (intretine blogul vedetei americane - n.r.). Consider ca Alexandra poate oferi lucruri foarte valoroase pe segmentul social media, un element important al businessului actual a carui paradigma s-a schimbat. La ora actuala nu mai poti vorbi despre business online si business clasic. Daca nu ai o prezenta online, un blog, un site, practic nu existi ca si companie. In perioada urmatoare sa mai faci diferentierea dintre o afacere clasica si una online este un nonsens. Vorbim despre business ca un tot care trebuie sa aiba o componenta online puternica. De asemenea, trebuie sa gandesti global, nu local. Faptul ca ai afacerea in Romania nu inseamna ca nu poti sa gandesti global. Dau exemplul unui "pusti" din Cluj care vinde solutii foto doar in Statele Unite. 

 

A.P.: Din cate am observat, antreprenoriatul in Romania este dezvoltat pe segmentul tehnologic/internet. Care sunt celelalte sectoare cu potential care ar trebui incurajate? De ce este mai usor sa intri in afaceri pe segmentul IT?

 

P.B.: Sa intri in afaceri pe zona de tehnologie iti este mai la indemana. Nu are costurile pe care le presupune un alt business din zona de productie si aduce repede valoare adaugata. Pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca scoala romaneasca de calculatoare, de politehnica, este inca valoroasa. O alta zona cu potential este cea a industriilor creative. Aici vorbim de arhitectura, web design, cinematografie, productie publicitara etc. Putina lume stie ca aceasta zona produce aproape 7% din produsul intern brut (PIB) al Romaniei, mai mult decat turismul. Cred ca aceste zone, tehnologie si industrie, ar trebui sa reprezinte poli strategici de dezvoltare in Romania. Daca este sa te scoata ceva din situatia in care te afli acum, acel ceva este exact antreprenoriatul. Tinerii trebuie incurajati sa isi deschida afaceri in aceste zone pentru si Romania va castiga ca tara. 

 

A.P.: Nu ar trebui sa incurajam antreprenoriatul in turism si agricultura?

 

P.B.: E greu sa vorbim de turism si agricultura in conditiile in care nu avem infrastructura pentru asa ceva. Acestea sunt oportunitati, recunosc, pe termen lung. In ceea ce priveste turismul, nu poti sa oferi servicii de calitate fara sa te gandesti la asocieri. Nu e suficient sa spui: "Am luat un turist si il duc in Bucovina, il culc intr-o pensiune undeva pe un deal". Trebuie sa ii oferi cateva solutii de agrement, sa viziteze ceva, pe langa manastiri. Oferta trebuie facuta intr-un pachet. 

 

Trebuie sa incepi o afacere de la o nevoie pe care incerci sa o rezolvi. Mie imi place sa fac aceasta asociere: deschiderea unei afaceri trebuie asociata cu o "durere" care exista pe piata. Durerea trebuie sa fie atat de mare incat tu cu afacerea ta sa vii cu pastila, cu calmantul. Cu cat numarul de suferinzi este mai mare, cu atat este mai bine pentru tine ca business. Afacerea ta le poate lua durerea cat mai multor beneficiari. Asa trebuie gandit, nu in termenii: "Sunt fonduri structurale pentru agricultura, subventii de la stat, hai sa facem o afacere pentru a lua si noi bani de acolo". 

 

A.P.: In ultimii ani se observa si in Romania o explozie (daca pot zice asa) a numarului de programe de coaching, training, dezvoltare personala. La ce trebuie sa se uite un antreprenor inainte de a alege sa urmeze un astfel de program, astfel incat sa nu iroseasca timp si bani.

 

P.B.: Cu riscul de a supara multe lume, trebuie sa spun ca acesti traineri si consultanti au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Exista o vorba printre cei cu experienta in domeniu: "Daca nu stii sa faci nimic, te faci coach sau consultant". Nu conteaza prea mult ce stii, dar esti coach. Un antreprenor ar trebui sa se uite in primul rand la experienta persoanei care i se adreseaza. Din pacate, in Romania sunt foarte putini traineri cu experienta relevanta in afaceri. Nu poti face coaching din carti sau doar pentru ca ai urmat un curs de coaching. De asemenea, nu poti fi trainer la 22 de ani. Te poti apuca de asa ceva dupa ani de experienta si rezultate masurabile intr-un domeniu. Si eu, la 22 de ani, dupa ce implementasem doua proiecte europene, spuneam uneori ca sunt consultant atunci cand ma prezentam. Am luat insa o palma de la viata pe care nu o uit. Si astazi, dupa 15 ani de experienta pe fonduri europene si antreprenoriat, evit sa spun ca sunt consultant sau trainer. La 22 de ani am intalnit un american in varsta de vreo 70 de ani. M-am prezentat ca fiind consultant si i-am vorbit despre realizarile mele. A venit randul sau sa se prezinte. Lucrase la strategii de dezvoltare, de-a lungul vietii sale, pentru cateva mari orase americane, ultimul fiind Chicago. La batranete devenise consultant. Mi-a venit sa intru in pamant de rusine, atunci cand am comparat experienta mea cu a lui. Astfel, le recomand celor care doresc sa mearga la cursuri de training si coaching sa se uite bine cine le preda, ce experienta si realizari are. Repet, nu poate fi trainer un pusti de 20 si ceva de ani. Nu are experienta necesara.