Motivele insolventei Oltchim
foto: sxc.huoltchimpipereainsolventa
Vanzarile in pierdere, decizii manageriale gresite si tranzactii cu firme controlate de conducerea combinatului sunt doar cateva din cauzele insolventei combinatului Oltchim din Ramnicu-Valcea.
"Oltchim, incepand din 2009 cand se instalase deja starea de insolventa, nu a mai apartinut actionarului sau. Oltchim a apartinut acestui club de contractori, de traderi, care sunt intr-o legatura directa sau indirecta cu managementul societatii", a declarat miercuri avocatul Gheorghe Piperea, administrator judiciar al Oltchim, potrivit minind.ro.
Piperea a subliniat faptul ca Oltchim obisnuia sa se aprovizioneze si respectiv sa vanda in baza unui sistem de
contracte de cesiuni de creante. Practic, era vorba de compensari tri sau cvadrilaterale, in care nu intrau in patrimoniul societatii bunurile respective, nu intrau bani, practic nu circulau bani.
”Erau niste tranzactii in care
Oltchim era in acelasi timp cesionar, cedent, debitor si cedant in aceste contracte de gestiune in care Oltchim era cel care livra marfa dar in loc sa primeasca bani primea niste creante care dupa aceea era cesionate unui alt partener de afaceri. Ceea ce inseamna ca practic Oltchim nu era doar intr-o menghina a acestor contracte, dar era ca o lamaie care fusese stoarsa in totalitate si mai ramase din ea doar coaja”, a afirmat Piperea.
Intr-o astfel de postura sunt firme de genul Oltgrup, despre care a vorbit si ministrul Economiei Varujan Vosganian, firme de genul Protectchim si Indsutrial Montaj Grup, a subliniat avocatul.
Toate aceste companii erau si de o parte si de alta a lantului contractual, in care, Oltchim era captiv. Practic, firmele respective erau si furnizori si clienti in acelasi timp.
”Este unul dintre motivele pentru care consideram ca managementul societatii este vinovat de cauzarea insolventei pentru ca in mod evident, de patru ani, Oltchim, in proportie destul de consistenta,
functiona fara sa circule bani, fara sa foloseasca bani. Ceea ce este din punct de vedere economic completamente absurd, mai ales ca neavand bani nu mai pot sa aiba independenta necesara pentru a permite sa iti faci propriile strategii, propriile tactici de management”, a subliniat Piperea.
O alta problema subliniata a fost aceea a acordarii unor prime foarte mari angajatilor companiilor, nejustificate fata de situatia extrem de grea in care se gasea compania.
”(...) practic aceste fonduri de recompensare, practic aceste salarii mari nejustificat fata de situatia soceitatii, de caderea abrupta a cifrei de afaceri a societatii
sunt nimic altceva decat o mituire a salariatilor. Li s-au platit aceste prime, bonusuri, aceste salarii pentru care, atentie, nu se muncea, nu se lucra – in 2011 au fost perioade si de cinci luni cumulate in care se statea in somaj tehnic - pentru a se asigura pacea sociala, pentru a se da impresia unei cifre de afaceri, pentru a se da impresia unei sanatati financiare care nu exista, repet, nu exista inca din 2009”, a afirmat Piperea.