Istoria industriei auto din Romania

Istoria industriei auto din Romania 1 decembrieromaniasabratoareindustrieautobucurestimasinidaciaperioada interbelica

Pentru ca tot este 1 decembrie, zi de sarbatoare pentru intreaga suflare romaneasca, Manager.ro va propune o incursiune in istoria industriei auto din Romania. Pentru ca, in pofida opiniei generale, am avut industrie auto si inainte de colaborarea cu francezii de la Renault si aparitia celei mai cunoscute marci auto romanesti, Dacia. Putini stiu ca Romania a facut cunostinta cu tot ceea ce reprezinta un automobil chiar de la inceputurile industriei auto, de la sfarsitul Secolului 19.
Pentru ca tot este 1 decembrie, zi de sarbatoare pentru intreaga suflare romaneasca, Manager.ro va propune o incursiune in istoria industriei auto din Romania. Pentru ca, in pofida opiniei generale, am avut industrie auto si inainte de venirea francezilor de la Renault si aparitia celei mai cunoscute marci auto romanesti, Dacia. Putini stiu ca Romania a facut cunostinta cu tot ceea ce reprezinta un automobil chiar de la inceputurile industriei auto, de la sfarsitul secolului 19.

Intre primele 10 state care au introdus automobilul in circulatie

Romania a fost una dintre primele zece tari din lume care a introdus automobilul in circulatie, de la inceputurile constructiei acestuia. Inca din anul 1895, in Bucuresti au circulat doua automobile cu aburi , construite de firma franceza Gardner Serpollet, unul dintre acestea fiind expus la Muzeul Tehnic din Bucuresti.

In Cartea de Aur, infiintata de Automobil Clubul Roman (ACR), in care s-au inscris toate autovehiculele importante, pe primul loc figureaza o trasura-automobil fabricata de firma Peugeot, avind un motor cu puterea de 4 CP. Aceasta masina a fost importata in 1889 de catre Barbu Bellu din Bucuresti si vinduta dupa sapte ani de folosire.



Din aceeasi sursa reiese ca, in 1895, trei craioveni au adus in tara trei trasuri-automobile tip Benz, cu motoare de 12CP. Un an mai tirziu s-au adus alte trei trasuri-automobile in diferite orase: un Peugeot in Bucuresti, un Rochet-Schneider in Tecuci si un triciclu Bollee in Falticeni.

1898, anul aparitiei primelor masini in Capitala

Pe strazile Bucurestiului a aparut, in 1898, unul din primele automobile americane Oldsmobile, construit in atelierul lui E. R. Olds, care incepuse sa fabrice masini doar de un an. Automobilul avea in loc de volan o mansa si el poate fi vazut astazi expus la Muzeul Tehnic. In acelasi an, in ziarele timpului se arata ca doctorul Tomescu si-a adus o splendida trasura cu motor, stil Victoria. Aceasta masina avea un motor de 3,5CP amplasat in spate. De mentionat ca numarul trasurilor automobile din intreaga lume nu depasea ...100 de exemplare!

Primul automobil electric (un coupe cu patru locuri pentru pasageri, plus doua locuri in fata, pentru sofer si pentru asistent), adus de la Paris de catre Leon Leonida, a circulat pe strazile capitalei inca din anul 1906.



Autocamioanele au aparut pe piata mondiala in anul 1910. Dupa un an, primul autocamion adus in Romania a fost un Berliet care transporta butoaie cu bere de la fabrica Bragadiru.

In anul 1900, in tara nu exista un serviciu de circulatie, inregistrarile oficiale de automobile facindu-se la Primaria Capitalei. Primul este inscris cu nr.1 un automobil cumparat de Gheorghe Basil Assan, fiul celui ce construise in Bucuresti prima moara actionata de o masina cu abur, motiv pentru care i s-a spus Vaporul lui Assan. Automobilul, un fel de trasura decapotabila, era un Panhard cu motor de 15CP, fabricat la Liege, in Belgia. De asemenea, acest automobil este expus la Muzeul Tehnic.

"1-B", numarul primului automobil inscris in Capitala

La inceputul secolului, primul automobil inscris in circulatie si la Prefectura Capitalei a fost cel al lui Basil Assan caruia i s-a atribuit numarul 1-B. Dupa 2 ani, a venit de la Paris, cu masina personala, printul Valentin Bibescu, o persoana foarte infumurata, care a cerut prefectului capitalei sa-i transfere lui numarul 1-B, deoarece arata cu acte ca automobilul sau fusese inscris la Paris inainte de ziua cind s-a dat numarul 1-B. Dar, Basil Assan nu a vrut sa renunte in ruptul capului la intiietatea inregistrarii masinii sale. Pus intre ciocan si nicovala, prefectul a gasit solutia: i-a propus lui Bibescu numarul 0-B. Acesta a acceptat si, astfel, numarul 0 a circulat vreo 30 de ani in capitala Romaniei.

Pina la 1 martie 1906, s-au importat in Romania 150 de automobile. Printre marcile cele mai raspandite au fost: De Dion-Bouton, Mercedes si Panhard. Ulterior, numarul automobilelor a inceput sa creasca, el ajungind in 1907 la 233, in 1909 la 447 (automobilul inregistrat cu nr. 169 apartinea diplomatului Nicolae Titulescu), in 1912 la 850. Dintre judete, cele cu numarul cel mai mare de automobile erau: Ilfovul cu 50, Iasi cu 30, Teleorman cu 27, Braila cu 25, Prahova cu 21, Romanati cu 20.

Primul examen auto: 10 ianuarie 1908

Primul examen de conducere oficial a avut loc pe data de 10 ianuarie 1908, din ordinul prefectului Politiei Capitalei. Brevetul se obtinea dupa absolvirea unei probe de viteza in timpul careia ofiterul examinator arunca in fata masinii o perna, conducatorul trebuind sa frineze instantaneu.

Cursurile primei scoli de soferi au inceput la 10 ianuarie 1910. Dimineata se invata teoria automobilului, iar dupa amiaza practica. Teoria avea doua capitole importante: "Omorirea de oameni" si "Scoaterea de fum a masinilor".

Automobilul in perioada interbelica

Daca la inceputul Primului Razboi Mondial parcul de autoturisme din Romania depasea cifra de 1.000 de exemplare, in timpul razboiului, din aceste autovehicule, mai mult de doua treimi fusesera distruse. Dupa incheierea pacii, parcul a crescut mai ales datorita activitatii reprezentantilor din tara noastra a uzinelor straine constructoare de automobile: Ford, Chevrolet, Renault, Fiat, General Motors. Incepind din anul 1922, timp de cinci ani consecutivi, importul de autoturisme a cunoscut o crestere puternica, cu o medie anuala de peste 2.000 de autoturisme, astfel ca in anul 1926 existau in Romania 11.300 de autoturisme.

In perioada 1936 - 1939, numarul de autoturisme a marcat o usoara crestere, cuprinsa intre 500 - 1.500 de bucati anual, parcul atingind la finele anului 1939 cifra de 25.876 automobile, peste 73,5% din total fiind de provenienta americana. La aceasta a contribuit Uzina Ford Romania din Bucuresti, proprietate a unei societati anonime mixte, care in anul 1935 a inceput sa monteze autoturismul Ford tip 1935, echipat cu motor V8 de 60CP. Masina putea transporta sase persoane. Ulterior, s-au produs si alte tipuri de autoturisme Ford.



Dintre modelele importate, cele mai frecvente erau: Ford T; Chevrolet Superior - automobil popular, construit in 1921; Nash Four - construite incepind cu anul 1922; Renault 12CV - construit in 1921; Morris Cowley - realizat in 1920, montat in Anglia cu motoare americane Continental; Austin Baby - fabricat in 1924; Fiat 501 - produs in 1919 si versiunea Torpedo din anul 1924 ce era o imitatie a lui Ford T; Opel din 1911; Chrysler 50 - construita in 1927; Overland Four din SUA, construite in 1926; Studebacker Erskine din anul 1927; limuzinele Packard Super Eight din anul 1928; Mercedes 770 din anul 1930; Graham Streak din 1932; La Salle din 1932; Auburn SC din 1935; Citroen 7A din 1934; Fiat Balilla - autoturism popular din anul 1932; DKW F1 500 - cu motoare in doi cilindri din anul 1931. Dintre celebritati, erau de remarcat Lincoln Zephyr, aparut in 1936, cu un motor V12 de 110CP; Buick Seria 40 cu motor de 8 cilindri, 3,8 l; Mercedes 170 V si 170 D - cu motor Diesel; Ford-Anglia Ten cu motor in 4 cilindri, 1,2 l; Lancia Aprilia cu motor V4, de 1,35 l.


Constructori romani celebri

Dimitrie Vasescu - In 1880, cind avea 20 de ani si era student la Ecole Central din Paris, a realizat prin eforturi materiale proprii si dupa conceptia sa un automobil cu aburi care prezenta cele mai bune performante la acea ora. Masina a trecut cu succes probele de circulatie, fiind vazuta mult timp circulind pe strazile Parisului. Automobilul avea rotile din spate mai mari decit cele din fata, toate patru fiind realizate din jenti metalice cu spite de otel si cu un bandaj de cauciuc masiv, ceea ce asigura o elasticitate a constructiei si capacitatea de a circula si pe strazile nepietruite. Cazanul multitubular, impreuna cu manometrele si robinetii de reglaj, se aflau in fata conductorului, spre o usoara manevrare si reglare, iar rezervorul de apa era dispus sub scaunul acestuia, in jurul caruia se afla camera-focar, in care se foloseau, pentru ardere, carbuni. Masina avea volan de directie si doua sisteme independente de frinare. La inapoierea in tara, ing. Vasescu a adus si automobilul, acesta putand fi vazut si pe strazile Bucurestiului.

George Constantinescu - Este creatorul unei noi discipline stiintifice din cadrul mecanicii mediilor continue, privind transmiterea energiei prin vibratii: sonicitatea. Una din remarcabilele sale inventii este Conversorul de cuplu mecanic, cu care se poate transmite automat energia unui motor sau a altui generator de energie, la un arbore condus (secundar) cu aplicatii la masini-unelte, locomotive, automobile etc. Folosirea sistemului de transmisie cu conversor de cuplu simplifica mecanismul clasic al transmisiei la rotile motoare format din ambreiaj, cutie de viteze, transmisie longitudinala (ax cardanic), grup conic cu diferential si arbori planetari. Conversorul de cuplu inventat asigura o cuplare progresiva si o adaptare continua si automata a mersului automobilului la variatia rezistentelor la inaintare.

Aurel Persu - Are meritul de a fi printre primii specialisti din lume care au studiat aplicarea formei aerodinamice a corpurilor in miscare la automobile, problema ce il preocupa inca din anul 1920. Concluzia la care ajunsese (in urma studiilor si cercetarilor intreprinse) tinarul diplomat de la Tehnische Hoch Schule din Berlin-Charlottenburg recomanda o modelare a caroseriei automobilului tinzind spre forma unei jumatati a picaturii de apa in cadere. Automobilul preconizat de Persu avea forma constructiva asemanatoare cu cea a unui elicopter din zilele noastre, cu partea cea mai voluminoasa in fata, unde se aflau locurile pasagerilor, urmind ca in spate, unde spatiul era mult mai restrins, sa fie plasat motorul. Pentru a reduce rezistenta aerului la inaintare, rotile erau introduse in interiorul caroseriei (la data brevetarii inventiei sale, toate automobilele aveau rotile in afara caroseriei, cu aripi puternic reliefate). Punindu-si in aplicare concluziile cercetarilor sale, ing. Aurel Persu construieste in 1923 primul automobil cu forma aerodinamica corecta pe care il breveteaza in Germania, obtinind la 19 septembrie 1924 brevetul de inventator nr. 402683.



In urma unor probe de anduranta de peste o suta de mii de km, inventia este brevetata si in alte tari din Vest. Este de remarcat faptul ca, datorita distantei reduse dintre rotile din spate, Persu a renutat la introducerea unui diferential in transmisie, virajele putind fi parcurse cu viteze mari, fara o uzura a pneurilor. Uzinele Ford si General Motors au solicitat cumpararea brevetului, fara a se angaja sa construiasca automobile pe baza acestui brevet (astazi, toate masinile sunt construite pe acest principiu aerodinamic), ceea ce l-a determinat pe Persu sa refuze propunerile primite. Ing. Aurel Persu, profesor de mecanica tehnica al Scolii Politehnice din Bucuresti, a prezentat o documentata comunicare stiintifica la Academia Romana, intitulata "Automobilul aerodinamic corect", in care a prezentat aspectele stiintifice ale inventiei sale.

Transportul in Romania

Pentru transportul calatorilor, in Romania nu s-au folosit diligente cu aburi si nici remorchere cu aburi, trecindu-se direct la folosirea de omnibuze antrenate de motoare cu ardere interna, cu aprindere prin scinteie. Ele si-au facut aparitia pentru prima data in vara anului 1911, cind au fost organizate de catre intreprinzatori particulari transporturi de calatori cu autocare marca Fiat, pe rutele Bucuresti - Predeal si Bucuresti - Calimanesti. Autobuzele Fiat importate la noi aveau o capacitate de 12 persoane, inclusiv bagajele acestora (asezate pe acoperis si legate de grilajul acestuia). Acestea circulau cu ametitoarea viteza de 40 Km/h.

Autobuzele circulau doar in afara Bucurestiului

Autobuzele nu au fost folosite decit la transporturile interurbane, ele prelungind legaturile cu calea ferata sau circulind pe rute mai scurte. Transportul in comun cu autobuzele in Bucuresti si in orasele mari nu a fost utilizat inaintea Primului Razboi Mondial, tramvaiele cu cai si cele electrice acoperind necesitatile de deplasare a cetatenilor. Ulterior, dupa dezvoltarea retelei de drumuri, numarul autobuzelor a crescut, ajungind in 1930 la 3.170. Erau cumparate sasiurile, ele fiind carosate in atelierele Leonida si Peleanu din Bucuresti.



In Capitala, STB a achizitionat, in anul 1936, 100 de sasiuri Renault, 100 de sasiuri Chevrolet si 20 de sasiuri Henschel, acestea fiind carosate in atelierele Leonida et Co. Autobuzele circulau pe liniile unde nu functionau tramvaiele, cele cu capacitate mare (60 locuri - Renault si Henschel) urmau sa fie distribuite cu precadere in zona centrala o orasului, iar cele cu capacitate mica (20 locuri - Chevrolet) pe traseele periferice, cu circulatie mai mica si pavaj mai slab.

In 1956 s-a fabricat primul autobuz romanesc

In anul 1965 a fost fabricat primul autobuz romanesc, realizat de un grup de specialisti de la Atelierele Centrale ITB. Autobuzul avea capacitatea de 70 pasageri si era carosat pe sasiul camionului SR-101. Ulterior s-au fabricat la uzina Tudor Vladimirescu autobuzele TV-2 si troleibuzele TV-20 E. Tot la aceasta uzina s-a trecut si la fabricarea utilitarelor TV-41 (furgonete, izoterme, autosanitare, cisterne, microbuze, autolaboratoare).

Autocamioanele atingeau in 1939 cifra de 8.050, marcile principale fiind: Bussing-Nag, Mercedes, Ford, MAN, Citroen, Morris Comercial, Krupp, Magirus, Henschel. In perioada interbelica a fost adus din Germania autocamionul Opel-Blitz. S-au importat si camioane speciale: masina de curatat gunoi cu trei roti Faun Werke, masina combinata pentru curatat gunoi si spalat strada Faun Werke, Masina de spalat strazile Daimler-Benz, autovehicului pentru transportul fecalelor Daimler-Benz, autocisterna de combustibil Grasmuck, autoscara pivotanta Magirus, autovehicului de stingerea incendiilor Koebe, autopompele-cisterna Mercedes-Benz. Primul camion romanesc a fost SR-101, construit la uzina Steagul Rosu din Brasov, fosta intreprindere Astra. Autocamionul avea motor cu 6 cilindri, pe benzina, 5,55 litri, viteza maxima era de 65 km/h, sarcina maxima 4 tone. Apoi, a fost constuite autocamioanele SR-131 Carpati, SR-113 Bucegi si Roman (in colaborare cu firma M.A.N.), in diverse variante: basculanta, inchis, cisterna, etc.

Primele autoturisme romanesti

In 1908, Primaria din Arad solicita dotarea orasului cu autobuze. Filiala franceza a firmei Westinghouse din Le Havre se ofera sa construiasca o fabrica. Astfel, ia nastere firma Marta. Din 1910, incepe fabricarea de autoturisme cu diverse caroserii: dublu-phaeton, Landolet, etc. Motoarele furnizau circa 30 CP. Pina la faliment, firma a construit aproximativ 150 de autoturisme Marta. Dupa faliment, firma este preluata de Austro-Daimler, aceasta reorganizind productia si introducind noi modele sub licenta Austro-Daimler. Modelul de baza avea un motor cu 4 cilindri de 2,5 litri, ce furniza 18 - 22 CP. Acesta a fost folosit mai ales ca taxi in tarile Europei Centrale. De asemenea, se produceau si autobuze si autocamioane, intre 1909 - 1914 fabricindu-se 300 de autocamioane si autobuze si circa 650 de autoturisme.

Dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, productia autoturismelor a fost inexistenta pina la aparitia autoturismelor Dacia. Totusi, unele prototipuri si chiar productie in serie mica au existat. Astfel, in 1945, ing. Radu Manicatide a realizat in cadrul uzinelor IAR un microautomobil denumit M.R. tip 1945. Echipat cu motor de motocicleta modificat, 2 cilindri, acesta furniza 11.5 CP la o turatie de 4.000 rpm. Constructia era tip totul in spate, fara diferential. Caroseria era aerodinamica, decapotabila cu parbrizul rabatabil, nu avea aripi, rotile fiind incluse in interiorul caroseriei. Viteza maxima era de 100 km/h, consumul de benzina fiind de 4,5 l.

Automobilul Malaxa

In anul 1946, un grup de ingineri si tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. si Malaxa din Bucuresti si IAR din Brasov, condusi de ing. Petre Carp, au construit prototipul unui automobil popular denumit Malaxa. Automobilul era echipat cu un motor cu trei cilindri in stea, cu racire fortata de aer, 30 CP, si era construit dupa solutia totul in spate. Intre plafon si acoperis era lasat un spatiu pentru canalizarea aerului necesar racirii motorului. Autoturismul avea 6 locuri si atingea o viteza de 120 km/h, consumul de benzina fiind de 10 l/100 km.

In anul 1947, la uzinele IAR din Brasov, un colectiv condus de inginerul Radu Mardarascu a construit un prototip de automobil in trei exemplare (doua erau tip limuzina si unul station). Motorul avea 4 cilindri in linie, 45 CP, viteza maxima fiind de 124 km/h. Aceste automobile au functionat timp de 12 ani, in conditii normale de folosinta.

In anul 1965, populatia dispunea de 9.216 autoturisme, toate din import, marcile Moskwich, Volga, Skoda, Warszawa, Wartburg, Trabant, Fiat, Renault. Lipsa valutei necesare importului de piese a dus la orientarea spre producerea unui autoturism romanesc, astfel, la 20 august 1968, avind loc inagurarea Uzinei din Colibasi si demararea productiei de serie a primelor autoturisme Dacia 1100.

Sursa: ACR