Cum poate deveni lumea un paradis fiscal
paradis fiscalparadisuri fiscaleluxemburgelvetiainsulele virgine
Un inspector fiscal din Germania, pe numele sau Reinhard Kilmer, sustine, citat de Deutsche Welle, ca Marele Ducat de Luxemburg, stat fondator al Uniunii Europene, este cel mai mare paradis fiscal al acesteia.
Marele Ducat este, de fapt, un... mic stat, dar in care functioneaza 141 de banci provenind din 26 de tari si in care volumul fondurilor de investitii este de vreo 2.100 (doua mii o suta) de miliarde de euro.
Cum sunt aceste fonduri? Pe langa imense, sunt scutite de taxe. Poate ca si de aceea sunt imense, contribuind implicit, si la prosperitatea cetatenilor luxemburghezi.
Conform statisticilor, in Cipru, bancile valorau de sapte ori mai mult decat PIB al insulei. Ei bine, in Luxemburg, raportul este de 22 de ori mai mare.
Reinhard Kilmer zice ca nu trebuie sa cautam paradisuri fiscale tocmai in Caraibe, ci este suficient sa privim in propria ograda.
Pe lista de paradisuri fiscale europene, Kilmer a pus insulele britanice din Marea Manecii, Insula Man, principatul Monaco, Elvetia si Austria, state in care, desi nu exista randamentele din Insulele Virgine, depozitele sunt extrem de sigure. Am adauga... ca asa erau considerate si cele din Cipru.
Evident, ca luxemburghezii resping ideea ca ducatul lor este un paradis fiscal, precizand ca micul stat este un centru financiar european care nu incurajeaza evaziunea, dar care incearca sa tina cu sfintenie secretul bancar, asa cum vrea, in mod normal, si Austria.
Pentru un alt neamt, Sven Joachim Irmer, directorul pentru Romania si Republica Moldova al Fundatiei "Konrad Adenauer", Romania este un paradis fiscal, pentru ca aplica o cota unica de impozitare a veniturilor. In schimb, in Germania, nivelul maxim de impozitare ajunge si la 42%.
Antreprenorii romani nu-si vad tara asa de paradisiac, aratand ca nu exista nicio masura din partea Guvernului care sa incurajeze mediul de business si industria romaneasca.
Insusi premierul Ponta spunea, recent, ca incasarile statului din impozitul pe profit au scazut drastic din cauza companiilor care intra in insolventa.
Pasuitor ca un observator extern, Ponta zicea ca multe companii intra in insolventa pentru ca, "neavand asigurat un flux de creditare, pur si simplu, nu reusesc sa faca fata cu obligatiile pe care le au fata de bugetul de stat si fata de alti furnizori"...
Prim-ministrul a identificat si o a alta categorie: firmele care intra cu rea-credinta in insolventa, pentru a nu mai plati taxe si impozite...
Toate statele care infiereaza paradisurile fiscale au probleme cu banii: colecteaza prea putin si cheltuiesc prea mult. Daca ar avea aparate de stat bine dimensionate, cu angajati productivi si cointeresati precum cei care lucreaza "la patron", daca nu ar mai plati pomeni si nemunca, daca ar limita drastic risipa, ar avea cheltuieli mult, mult mai mici.
Avand nevoi, cheltuieli mici, nu ar mai fi trebui sa perceapa taxe peste taxe (neputand demonstra, in acelasi timp, ce fac exact cu banii) si, prin urmare, taxele pretinse de la contribuabili ar fi rezonabile. Nu s-ar mai obosi, nu ar mai risca vreo firma sa faca evaziune sau vreo persoana fizica sa-si care averea in paradisuri fiscale, intrucat intreaga lume civilizata ar deveni un paradis fiscal.