Analizele Manager.ro: Lucruri mai putin stiute despre viata oligarhilor rusi
oligarhi rusiroman abramovicivladimir putinchelsealondra
40.000 de lire sterline pentru o portie de sushi. Atat a platit miliardarul rus Roman Abramovici unui restaurant din Londra. Desigur, pretul acesta exorbitant are si o explicatie: atunci cand i s-a facut pofta de delicatesa londoneza, Abramovici se afla la Baku, in Azerbaidjan, ca urmare portia de sushi a trebuit sa fie transportata cu un avion privat pana la nasul miliardarului pofticios. Episodul pare neverosimil pentru un om de rand, dar el nu constituie decat un moft obisnuit pentru oligarhii rusi, acei privilegiati care au reusit, in timpul administratiei lui Boris Eltin, sa puna mana pe resursele naturale ale Rusiei, dobandind astfel averi colosale.
In urma cu 20 de ani, in Rusia nu existau oligarhi, nu existau milionari, nu existau nici macar persoane foarte bogate. Sistemul sovietic avusese grija ca nimeni sa nu iasa din tiparul “egalitatii socialiste”, in consecinta nimeni nu era (cu mult) mai instarit decat ceilalti.
Lucrurile au inceput insa sa se schimbe imediat dupa destramarea URSS, in 1991, cand greii Partidului Comunist, sefii KGB-ului, directorii unor mari intreprinderi unionale si alte persoane cu functii importante au inceput sa profite de oportunitatile de imbogatire rapida care li se deschideau. Unii au lichidat in secret conturile si bunurile organizatiilor lor si le-au transformat in investitii in nume propriu, altii au pus bazele unor afaceri foarte profitabile, bazate pe contracte cu Statul care, ca peste tot in lume, implicau jefuirea acestuia din urma. Peste noapte, au aparut astfel averi uriase.
Adevarata imbogatire s-a produs insa odata cu inceputul privatizarii intreprinderilor de stat, cand noii bogatasi au avut posibilitatea sa-si transforme averile in actiuni la aceste intreprinderi. Concret, regimul lui Boris Eltin a conceput atunci o schema cunoscuta sub numele de “Imprumuturi contra actiuni”. Prin aceasta schema, Statul, in mare nevoie de lichiditati, se putea imprumuta de la noii milionari, oferindu-le drept garantii pachete de actiuni (mult subevaluate) la unele dintre cele mai profitabile intreprinderi din domeniile energiei, telecomunicatiilor, metalurgiei, exploatarii petrolului etc. Totul era controlat de Kremlin, iar creditorii erau alesi din randul sustinatorilor lui Eltin.
Bineinteles, cand a sosit scadenta, Guvernul nu a returnat imprumuturile si, conform intelegerilor facute, actiunile au ajuns in posesia creditorilor, adica a acelor persoane care reusisera, prin relatiile corespunzatoare, sa se implice in “afacere”: Boris Berezovski, Mihail Hodorkovski, Roman Abramovici, Vladimir Potanin, Vladimir Bogdanov, Rem Viahirev, Vagit Alekperov, Victor Cernomirdin, Victor Vekselberg, Mihail Fridman etc. Averile acestora au sarit astfel instantaneu de la milioane de dolari la miliarde de dolari.
Astazi sunt 101 de miliardari rusi
Ii intalnim in SUA si pretutindeni in Europa, dar mai ales la Londra, atrasi de facilitatile fiscale, de stilul relaxat de viata, de scolile de elita si de sistemul independent de justitie. Ei au transformat capitala Marii Britanii in principalul lor teren de joaca (orasul e numit deja „Londongrad”), uimind lumea cu bogatia lor care le-a permis sa cumpere orice - de la picturi celebre si locuinte cu dimensiunile unor terenuri de fotbal pana la masini de lux si iahturi uriase dotate cu submarine, detectoare de rachete si elicoptere.
Cel mai celebru reprezentant este deja amintitul Roman Abramovici. Nascut in 1966, acesta a intrat in afaceri la varsta de 22 de ani, ca producator de jucarii de plastic, apoi a migrat spre tranzactiile cu petrol pe prima bursa de marfuri deschisa la Moscova, iar lovitura a dat-o in 1995, cand l-a intalnit pe Boris Berezovski. In urma discutiilor cu acesta, i-a venit ideea de a dezmembra Rosneft, o companie petroliera de stat, pentru a crea Sibneft, pe care cei doi au cumparat-o prin intermediul practicii „imprumuturi contra actiuni”. Un parcurs clasic, asadar, pentru un oligarh rus.
Miscarea prin care Abramovici s-a diferentiat insa de ceilalti oligarhi a fost achizitionarea clubului de fotbal Chelsea, in 2004, o miscare vazuta de multi ca o polita de asigurare in fata unui eventual atac din partea autoritatilor ruse (o arestare a sa ar fi creat un tambalau enorm in presa). Si miscarea s-a dovedit inspirata, dovada ca in urma acestei tranzactii Abramovici a devenit o figura cunoscuta in Europa, iar echipa Chelsea, beneficiind de transferul unora dintre cei mai buni jucatori de fotbal din lume, a fost propulsata in randul cluburilor de elita ale continentului (vezi victoria de aseara cu Bayern Munchen, in finala Ligii Campionilor).
Sa nu-i uitam insa pe colegii
mai „saraci” ai miliardarilor rusi…
…anume pe
milionarii rusi. Acestia sunt in numar de 133.700 si constituie una dintre principalele forte care intretin cererea globala de bijuterii si obiecte de lux. Stilul lor de viata este asemanator primilor, in sensul ca si ei prefera Londra, ca oras de resedinta (in momentul de fata fiecare a sasea achizitie imobiliara de aici are in spate un cumparator rus). Orasul este ideal pentru afaceri si, in plus, de la Londra se ajunge mai repede in Franta, Spania sau Italia, unde acesti milionari poseda deja vile in statiuni de lux, pentru petrecerea vacantelor.
Trebuie spus insa ca o treime din milionarii rusi locuiesc totusi la Moscova, unde proprietatile lor includ neaparat un apartament in centru si o vila le periferie, in zone de elita ascunse de ochii oamenilor de rand de niste garduri uriase, de 5-6 metri inaltime.
Cand spunem „vila” ne referim de fapt la o resedinta ampla, care include, pe langa casa in sine, si o piscina de 25 de metri, o zona suplimentara de relaxare cu baie ruseasca, un cabinet de masaj, o sala de sport, un garaj pentru 4-7 automobile (conditie pusa de 75% din cumparatori). Ca numar de camere, se porneste de la cinci in sus (fiecare cu baie si dressing proprii), plus living, birou, biblioteca si, fireste, bucatarie, alaturi de alte spatii cu destinatii specifice. Suprafata minima pentru o asemenea resedinta este de 2.000 mp, fara sa fie insa inclusa si casa pentru personalul de serviciu (3-4 oameni).
„Fata de constructiile de aici, ferma Southfork, unde s-a filmat faimosul serial Dallas, pare o casuta modesta”, scrie un ziarist ceh care a avut ocazia sa patrunda in aceasta lume a milionarilor rusi. „E ca si cum brusc ai ateriza din Moscova direct in Beverly Hills”, continua el. „Pentru rusii cu foarte multi bani a fost construit un centru comercial – Barvikha Luxury Village – unde o sticla de coniac costa cat o masina, una de whiskey cat o casa veche, iar mezelurile italiene si spaniole cat un televizor. Tot aici se vand automobile Ferrari, Maserati si Bentley - cam unul pe saptamana.”
In final, sa ne intoarcem la miliardari...
...si sa mai spunem ca in ultimul timp s-a remarcat o miscare interesanta din partea lor, anume achizitia masiva de proprietati imobiliare de lux pe piata din Statele Unite. Intr-adevar, pe aceasta piata cei mai importanti jucatori nu sunt la ora actuala americanii, ci miliardarii rusi, care sunt dispusi sa investeasca sume incredibile, scrie New York Times.
Si exista si un motiv bun pentru care oligarhii rusi fac aceste investitii: ei vor sa-si puna la adapost, departe de casa, banii facuti in timpul privatizarilor dubioase de dupa 1991, dupa ce presedintele Putin a declarat in mai multe randuri ca “trebuie lamurita o data pentru totdeauna acea perioada de privatizari necinstite incepute in anii '90”. Multi dintre bogatasii rusi au inceput chiar si demersurile pentru a-si muta familiile in State, cu mult inainte ca Putin sa redevina presedinte.
Nu trebuie trecut insa cu vederea faptul ca, pe langa argumentele politice, piata imobiliara de lux din SUA este atractiva pentru straini si din cauza slabirii dolarului. Cum la fel nu trebuie neglijat nici faptul ca, printre oligarhii rusi, detinerea unei proprietati americane este o chestiune de prestigiu, mai ales ca preturile nu sunt o problema.
Reprezentativ in acest sens este cazul lui Dmitri Rybolovlev, un oligarh rus cu o avere de 9 miliarde de dolari, care a platit la inceputul acestui an 88 de milioane $ pentru penthouse-ul fostului presedinte al Citigroup, Sandy Weill. Deci, 88 de milioane $ pentru un penthouse. Prin comparatie, o portie de sushi cu 40.000 de lire sterline pare chiar ieftina.