ANALIZA: Poate un partid comunist sa dezvolte un sistem capitalist modern?
analizapartid comunistcapitalismchinasteve jobsguvern
Dupa ce a inregistrat un boom in ultimii 30 de ani, economia Chinei a ajuns intr-un moment de cotitura; in al doilea trimestru din 2006 aceasta a scazut cu 12%, iar in T2 2012 s-a diminuat cu 7,6%. Sectorul manufacturii, dependent de exporturi, a fost afectat. Indicele HSBC Flash Purchasing Managers pentru luna iunie a atins minimul din ultimele 7 luni, ajungand la 48,1, in scadere de la 48,4, valoare inregistrata in mai. Este a 8-a luna in care indicele se situeaza sub 50 - indicand o contractie. Este aceasta o pauza temporara, cauzata de incetinirea ritmului de crestere a economiei globale sau situatia se intrevede mult mai grava?
Economistul Panos Mourdoukoutas incearca sa raspunda, pentru
Forbes, la intrebarea de mai sus. Este prea devreme sa ne pronuntam, spune acesta. Pe de alta parte, relaxarea monetara precipitata si majorarea cheltuielilor guvernamentale nu au reusit sa stimuleze consumul si sa reaprinda "focul" sectorului de constructii din China.
Asta inseamna ca radacinile impasului financiar al Chinei se afla in alta parte, in incapacitatea tarii de a dezvolta un sistem capitalist modern, care sa concureze cu succes pe pietele internationale. China ar urma sa faca tranzitia de la o economie emergenta, orientata spre productie si imitatie, la una matura, orientata spre consumatori si inovatie, asa cum a facut Japonia in anii '70, respectiv '80.
China este insa foarte diferita de Japonia; este condusa de un partid comunist, care cocheteaza uneori cu dusmanul sau de moarte, capitalismul. Partidele comuniste sunt pasionate de tezele marxiste, care spun ca "domnul capitalism" este un sistem de exploatare fara limite a clasei muncitoare, condamnata sa se confrunte periodic cu crizele financiare. Este datoria partidelor comuniste sa "elibereze" clasa muncitoare de acest capitalism rau si sa salveze economia in momente de recesiune, prin socializarea "mijloacelor de productie".
Intre 1948 - 1978 (in cele trei decenii de la dobandirea puterii), Partidul Comunist Chinez (CCP) a urmarit exact acest obiectiv si a experimentat o serie de modele de socializare a mijloacelor de productie - de la intreprinderile de stat la cooperative, fara prea mare succes. In urmatorii 30 de ani, CCP si-a schimbat viziunea, incercand sa distruga exact ceea ce trebuia sa construiasca, subliniaza Panos Mourdoukoutas. Rezultatul? O piata asemanatoare sistemului american de intreprinderi din "Vestul Salbatic american" al secolului 19.
Comunitatea de afaceri din China considera pietele ca facand parte dintr-un sistem profitor si imoral - o perceptie care domina fiecare industrie si aspect al economiei chineze. In industria chimica, fabricile polueaza apele in voie, lacurile si aerul cu substante periculoase. China se afla in topul celor mai mari poluatori din lume. In industria miniera, sefii uita de masurile de siguranta, in favoarea profitului, plasand tara in clasamentul celor care inregistreaza cele mai multe accidente de munca. In industria bancara, managerii se tin de scheme Ponzi, fara nicio retinere. In industria constructiilor, dezvoltatorii construiesc imobile uriase de birouri, fara sa stie cine le va inchiria sau cumpara.
Panos Mourdoukoutas precizeaza ca sistemul capitalist din China este sustinut de un regim autoritar, nu de unul liberal. In ciuda a 30 de ani de reforme economice, CCP continua sa fie principala sursa legislativa, judiciara si executiva, controland direct activitatea economica.
In unele industrii, guvernul continua sa se comporte ca un proprietar, tinand afacerile in captivitatea unui regim central, care impune tinte de profit. In alte industrii, guvernul este un fel de latifundiar si terenurile sunt inchiriate afaceristilor; executivul decide insa cine intra in afacere si cat va rezista acolo. Pe de alta parte, guvernul se comporta ca un portarel si decide cine va primi licenta de functionare si cine va activa in ilegalitate sau nu va activa deloc.
Dupa cum arata cresterea exponentiala a Chinei, o doza mica de libertate economica si subventii este suficienta, pentru a trezi spiritele chinezilor, care descopera moduri de imbunatatire a vietii lor si care infiinteaza companii precum Bidu, Sina si China Mobile.
Dar nu este suficient pentru a alimenta explozia creativa de care are nevoie economia chineza, pentru a trece de la imitatie la inovatie si de la productie la consum. CCP poate sustine giganti precum CNOOC si China Petroleum, subcontractori precum Foxconn si imitatori ai companiilor straine, precum si "dezvoltatori imobiliari", dar nu va da nastere niciodata unor pionieri tehnologici precum Steve Jobs si Bill Gates si a unor liberali, care sa modernizeze bruma de capitalism, in fond o struto-camila.