ANALIZA Ce sunt fondurile speculative?

ANALIZA Ce sunt fondurile speculative? fonduri speculativegeorge sorosefect de levierinvestitii riscante

Omul de afaceri George Soros, care a creat fondul speculativ Quantum Fund, a devenit celebru in septembrie 1992, cand a riscat 10 miliarde dolari mizand pe deprecierea lirei sterline. In doar o singura zi de tranzactionare a obtinut un profit de 1 miliard dolari. Per total, investitorul a castigat din aceasta operatiune aproape 2 miliarde dolari.
Fondurile speculative de investitii au fost in trecut criticate dur in media internationala. Totusi, ele raman o optiune buna pentru multi investitori care vor sa-si diversifice portofoliile si sunt dispusi sa accepte un anume grad de risc. Fondurile speculative (hedge funds) folosesc intr-un mod agresiv un portofoliu de instrumente financiare sofisticate, in scopul maximizarii profiturilor.

In acest set de instrumente sunt incluse derivatele sau pozitii de long/short (cumparare/vanzare) utilizate cu efectul de levier (leveraged). Acesta din urma se defineste prin utilizarea unor fonduri imprumutate pentru a creste suma investita si a creste castigurile (dar si riscurile) potentiale. Scopul acestor fonduri este, bineinteles, obtinerea unor castiguri mai mari decat media pietei, potrivit unei analize Investopedia.com.

Juridic vorbind, acestea sunt de obicei create ca un parteneriat privat de investitii, deschis doar unui numar limitat de ivestitori. Practic, nu este acceptat oricine. Suma minima pentru a fi acceptat este mare, de obicei peste 100.000 de dolari. Mai mult de atat, odata banii depusi, acestia nu pot fi retrasi oricand. Perioada minima poate fi si de un an de zile. In comparatie cu fondurile de investitii clasice, fondurile speculative beneficiaza de o reglementare mai permisiva si se adreseaza investitorilor sofisticati. In SUA, legile cer ca majoritatea investitorilor intr-un fond speculativ sa fie acreditata.

Astfel, acestia trebuie sa castige anual o suma minima de bani si sa aiba o avere neta de peste 1 milion dolari, plus o educatie financiara consistenta. Astfel, un fond speculativ este un fel de fond mutual pentru cei bogati. Sunt asemanatoare in ceea ce priveste faptul ca utilizeaza fonduri puse la comun de mai multi investitori si sunt administrate de profesionisti. Marea diferenta este ca fondurile speculative sunt mult mai flexibile in strategiile alese. Managerii unui astfel de fond au libertate totala in deciziile luate. Este important de retinut ca hedge-ingul este, teoretic, o operatiune de reducere a riscului. Practic insa, scopul principal al acestor fonduri este maximizarea profitului.

Numele lor vine de la faptul ca primul fond de acest tip a avut ca scop reducerea pierderilor intr-o piata aflata in scadere prin plasarea unor pozitii de short (vanzare). Fondurile mutuale nu pot sa intre pe astfel de pozitii. Acum insa, pentru ca aceste fonduri fac investitii speculative si folosesc intens efectul de levier, pot prezenta un risc peste media pietei. Evident, si castigurile potentiale sunt peste media pietei. Fondurile speculative au o expunere mediatica relativ negativa, dar raman instrumente eficiente, in special pentru cei bogati care vor sa-si diversifice portofoliile. Totusi, multi investitori au pierdut bani in aceste investitii. In unele ocazii, investitorii au dat dovada de spirit de turma in scopul obtinerii unor profituri cu orice pret si au investit in fonduri care ofereau performante extrem de ridicate, dar nu se uitau la modul in care sunt obtinute aceste profituri.

In plus, unii nu constientizau de faptul ca aceste performante au un grad mic de repetabilitate in viitor. Insa, un astfel de fond care dovedeste ca poate obtine profituri consistente pe o perioada mai lunga de timp pot reprezenta alegeri foarte bune mai ales intr-o piata aflata pe trend descendent. Unele fonduri au strategii care se concentreaza pe obtinerea de venituri mai mici, dar consistente, asemanatoare celor obtinute din obligatiuni. Avantajul se vede insa clar in perioada cand dobanzile sunt extrem de joase, iar veniturile normale pe acest sector sunt uneori egale sau chiar mai mici decat rata inflatiei, ceea ce nu este cazul cu fondurile speculative care si-au dovedit eficienta in ani de zile. Managerii acestor fonduri au o libertate mai mare de actiune si au acces la instrumente eficiente de generare a unor venituri constante, asemanatoare celor obtinute din obligatiuni, dar semnificativ mai mari.

Dezavantajele se stiu: nu poti retrage banii decat la anumite termene, iar transparenta operatiunilor este aproape inexistenta. Pentru cei care vor insa mai mult, pot apela la un fond care promite castiguri foarte ridicate, de regula de peste 25% pe an. Acestea pot activa pe zona de macroeconomie sau pe cea a comertului cu marfuri. Aceste fonduri fac estimari referitoare la cum va evolua o anumita moneda sau pretul petrolului, sa spunem, si mizeaza pe evolutia respectiva folosind intens efectul de levier. Acesta din urma permite, de exemplu, manevrarea unor sume de zeci de ori mai mare decat cea detinuta. Daca detineti, sa zicem, 10.000 de euro, fondurile pot manevra 500.000 de euro. La un castig de 10%, plusul rezultat este de 50.000 de euro, adica de cinci ori suma detinuta. Daca, insa, piata scade cu doar 2%, intreaga suma va fi pierduta.

Studiu de caz: George Soros, omul care a "demolat" lira sterlina

Omul de afaceri George Soros, care a creat fondul speculativ Quantum Fund, a devenit celebru in septembrie 1992, cand a riscat 10 miliarde dolari mizand pe deprecierea lirei sterline. In doar o singura zi de tranzactionare a obtinut un profit de 1 miliard dolari. Per total, investitorul a castigat din aceasta operatiune aproape 2 miliarde dolari. Quantum Fund este un fond speculativ cunoscut pentru o rata mare de profit, de circa 30% pe an. In doi ani, rata a fost chiar de aproape 100%. Soros este cunoscut pentru stilul sau investitional bazat pe mizarea unor sume mari de bani pe piata valutara. Investitorul considera ca pietele financiare sunt haotice, iar preturile sunt strans legate de participantii la piata, atat cei profesionisti cat si cei amatori.

Foto: Wikipedia.