ANALIZA: Ce inseamna decizia BCE de a cumpara, nelimitat, obligatiuni ale statelor cu probleme
analizabceobligatiunispaniaitaliazona eurogermania
Inca de la debutul crizei in 2008, mai multi economisti au spus ca Banca Centrala Europeana (BCE) ar trebui sa actioneze ca si creditor de urgenta. Adica sa intervina atunci cand costurile de imprumutare ale unui stat din zona euro devin prea mari, nesustenabile. Germania s-a opus unei asemenea masuri. Vom vedea mai jos de ce.
De obicei costurile de imprumutare ale unei tari, adica dobanzile la titlurile de stat emise, cresc atunci cand investitorii se tem ca exista pericolul ca tara respectiva sa se confrunte cu o criza de lichiditate si sa intre in incapacitate de plata. Banii sunt pentru o economie cum este uleiul pentru un motor. Daca nu sunt in cantitati suficiente pe piata, economia se gripeaza. De aceea au ajuns la nivelul de 7% dobanzile la titlurile emise de Spania si Italia.
Cum s-a ajuns la costuri mari de imprumutare
Dupa criza economica izbucnita in 2008, multe guverne au inregistrat deficite bugetare mari, din cauza unor factori ciclici (ex.: reducerea veniturilor din taxe in recesiune) si a unor deficite structurale (ex.: costuri mai ridicate cu asigurarile sociale). Pentru a imbunatati situatia si a scadea costurile de creditare, multe state (impinse de la spate de Germania si Olanda) au impus masuri dure de austeritate pentru a reduce deficitele si datoriile. Dobanzile la obligatiuni ar fi trebuit sa ramana mici, deoarece guvernele se asteptau ca reducerile de costuri sa fie percepute ca un lucru pozitiv, care sa le ofere creditorilor increderea ca lucrurile merg in directia buna, iar tarile vor fi capabile sa-si plateasca datoriile. Din pacate acest lucru nu s-a intamplat si zona euro a ajuns intr-o aparenta fundatura.
BCE a anuntat acum ca va cumpara, nelimitat, titluri ale acestor tari ori de cate ori va fi nevoie. Aceasta decizie are implicatii aproape epocale. Ziarul german Bild a titrat, la scurt timp dupa aflarea vestii: "Tocmai a rupt Draghi (seful BCE - n.e.) zona euro?". Asta pentru ca Germania s-a opus vehement acestei masuri pana recent. A acceptat-o acum pentru ca se pare ca alta solutie la criza nu exista, dupa ce s-a incercat aproape totul.
Va rezolva aceasta masura problemele zonei euro?
BCE a cumparat si in trecut titluri ale statelor cu probleme, insa intr-un volum limitat si cu anumite conditii. De aceea, interventia institutiei nu a calmat atunci pietele, iar costurile de imprumutare ale Spaniei si Italiei au continuat sa creasca pana la nivelurile nesustenabile de azi.
Acum, ca BCE poate cumpara nelimitat (pentru statele care se califica in program; vezi mai jos) aceste instrumente financiare, dobanzile ar trebui sa scada in statele cu probleme, iar acestea sa inceapa, fara a mai fi presate de piete, refacerea economica.
De ce s-a opus Germania acestei masuri?
Un grup influent de oameni de afaceri germani a transmis ca propunerile de a lasa BCE sa cumpere fara restrictii obligatiuni din statele zonei euro cu probleme ar putea avea efecte dezastruoase asupra monedei unice.
Organizatia ZDH crede ca achizitiile masive de titluri de stat ar putea afecta functionarea uniunii monetare, deoarece inundarea pietei cu lichiditate ar putea duce la aparitia hiperinflatiei. Cumpararea nelimitata de bonduri ar insemna, in teorie, si tiparirea, tot nelimitata, de cati euro este nevoie pentru a le achizitiona. BCE a anuntat insa ca nu va mari masa monetara existenta.
Hiperinflatia este o forma de inflatie caracterizata prin rate inalte si crescatoare. Tendinta va fi ca oamenii sa-si piarda increderea in moneda si sa revina la schimbul direct de produse (barter). Hiperinflatia este insotita de dezordine sociala crescanda.
Cosmarele trecutului inca la dau fiori reci nemtilor. Germania a trecut, in timpul Republicii de la Weimar, printr-o perioada de hiperinflatie, intre anii 1921 si 1924. Daca in prima jumatate a anului 1921 un dolari valoara 60 de marci, in decembrie 1922 un dolar a ajuns sa valoreze circa 8.000 de marci.
In 1923 exista bancnota de 50.000.000 de marci. Cresterea in popularitate a nazismului in Germania a avut ca unul din principalii factori hiperinflatia.
Se stie ca in statele care au tiparit masiv bani in timpul crizei, SUA si Marea Britanie, nu a aparut hiperinflatie si nici macar o inflatie mai ridicata.
Mai mult, germanii se tem ca statele cu probleme vor abandona reformele structurale odata ce se vad cu sacii-n caruta. Avem exemplu Greciei. Desi se afla intr-o criza fara precedent, tara a realizat foarte putine din reformele cerute de creditorii internationali. Germanii se tem ca Italia si Spania vor face la fel, mai ales ca, odata cu scaderea costurilor de imprumutare, nu mai stau cu sabia lui Damocles deasupra capului.
Insa nici austeritatea nu merge
Economistul american Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, spun ca efectul imediat al reducerilor de costuri este scaderea increderii consumatorilor si a celor care fac afaceri. Astfel, desi o tara ar trebui sa fie perceputa mai bine pe plan extern, in interior este afectata de scaderea consumului si contractarea mediului de afaceri. Consecinta imediata este cresterea somajului.
John Maynard Keynes a scris in lucrarile sale despre capcana lichiditatii. Din cauza masurilor de austeritate, cetatenii si companiile isi pierd increderea si tind sa economiseasca mai mult, existand mai putini bani in piata. Astfel, existand o criza de lichiditate, un guvern este fortat sa apeleze la emisiunile de obligatiuni. Creste astfel datoria externa, deoarece banii obtinuti sunt folositi de fiecare data nu pentru investitii si dezvoltare, ci pentru petecirea deficitului care refuza sa scada din cauza veniturilor mai mici la buget. Keynes sustine sporirea cheltuielilor guvernamentale in perioadele de recesiune pentru a se contracara efectele cresterii economisirii. Acest lucru permite o relansare economica mult mai rapida. Abia apoi, beneficiind de crestere economica, un guvern ar trebui sa incerce reducerea deficitului bugetar.
Cazuri concrete care arata ca austeritatea nu merge
Sa luam un caz concret, in care vedem clar cum afecteaza increderea o economie. In 2010, Marea Britanie a anuntat ca doreste sa impuna masuri de austeritate in valoare de 81 miliarde de lire sterline in urmatorii patru ani. Pana la 500.000 de angajati din sectorul public urmau sa fie concediati. Increderea consumatorilor si a managerilor a scazut in 2011 la cel mai scazut nivel din timpul crizei. Ca o consecinta, tara a intrat din nou in recesiune in primul trimestru din 2012.
In alte tari care au introdus masuri dure de austeritate, precum Irlanda, Grecia sau Spania, s-a intamplat acelasi lucru, dar la scara mult mai mare. Mai mult, in ciuda taierilor de costuri, dobanzile la obligatiunile guvernamentale au tot crescut.
Va salva masura BCE economia zonei euro?
Pe termen scurt, nu. Pentru a fi eligibile in acest program de cumparare de titluri, tarile trebuie sa isi asume o disciplina fiscala, iar economia lor sa fie intr-o situatie grava. Mai mult, aceasta masura nu va putea stopa tendinta deflationista din sudul Europei. Aceasta duce la cresterea somajului si la marirea ponderii datoriilor suverane in PIB in aceste tari.
Inflatia este vazuta ca un lucru negativ, atunci cand este ridicata. Insa, daca acest indicator se situeaza la un nivel scazut si stabil pe termen lung, poate avea efecte pozitive asupra economiei. Lasata putin sa creasca, inflatia poate duce la un nivel mai ridicat al productiei si mai scazut al somajului. Deflatia duce intotdeauna la un nivel mai scazut al productiei si o crestere a somajului.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML